incendiator

incendiator: INCENDIATÓR, -OÁRE, incendiatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care provoacă un incendiu. ♦ fig. Persoană care îndeamnă la acţiuni violente; instigator, provocator. [pr.: -di-a-] – Incendia + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

INCENDIATÓR s., adj. v. agitator, aţâţător, instigator, provocator, tulburător.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

incendiatór s. m. (sil. -di-a-), pl. incendiatóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INCENDIAT//ÓR incendiatoroáre (incendiatoróri, incendiatoroáre) m. şi f. 1) Persoană care incendiază; om care provoacă un incendiu. 2) fig. Persoană care îndeamnă la acţiuni violente; aţâţător; instigator; incitator; provocator. /a incendia+ suf. incendiatortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INCENDIATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Provocator al unui incendiu. ♦ (fig.) Aţâţător, provocator. [pron. -di-a-. / < incendia + -tor].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

INCENDIATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. provocator al unui incediu. 2. (fig.) aţâţător, provocator. II. s. n. navă mică cu vele cu exploziv, care servea la incendierea navelor inamice, prin abordare. (< incendia + -tor)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

instigator — INSTIGATÓR, OÁRE, instigatori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care instigă; aţâţător, provocator, incitator. – Din fr. instigateur, lat. instigator, oris. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INSTIGATÓR s., adj. agitator, aţâţător,… … Dicționar Român
tulburător — TULBURĂTÓR, OÁRE, tulburători, oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; (în special) care nelinişteşte, emoţionează, dă prilej de meditaţie. [var.: turburătór, oáre adj.] – Tulbura + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
tăciunar — tăciunár s.m., s.n. (reg.) 1. (s.m.) cărbunar; incendiator. 2. (s.n.) vătrai; grătar. Trimis de blaurb, 05.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias