pojar

POJÁR, (2) pojaruri, s.n. 1. Boală contagioasă (la copii), caracterizată prin apariţia unor pete roşii pe piele; rujeolă. 2. (înv. şi reg.) Foc mare; incendiu. ♦ fig. Lumină purpurie a zorilor sau a amurgului. 3. Căldură mare, arşiţă. ♦ fig. Înflăcărare, ardoare, patos; pasiune, patimă. – Din sl. požarŭ.

Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX '98



POJÁR s. 1. v. rujeolă. 2. v. caniculă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



POJÁR s. v. ardoare, avânt, elan, entuziasm, foc, incendiu, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pârjol, pojarniţă, pornire, sunătoare.

Trimis de siveco, 12.02.2009. Sursa: Sinonime



pojár s. n., (incendii) pl. pojáruri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POJÁR pojaruri n. pop. 1) Foc mare care se propagă, cauzând pierderi materiale; incendiu. 2) Boală contagioasă la copii, care se manifestă prin apariţia unor pete roşii pe piele; rujeolă; cori. /<sl. požaru

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pojár (pojáruri), s.n. – 1. (înv.) Incendiu, foc. – 2. Rujeolă. – 3. În poezie, înflăcărare, ardoare, patos. – Megl. pujar. sl. požarŭ (Miklosich, Lexicon, 683; Cihac, II, 156; Conev 42), cf. bg., slov., pol. požar şi jar. – Der. pojarnic, s.m. (înv., pompier), din rus. požarnyj; pojernicie, s.f. (cazarmă de pompieri); pojarniţă, s.f. (alambic; Olt., jăratic; sunătoare, Hypericum perforatum); pojeri (var. pojări), vb. (înv., a aprinde).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER