imortalizá — vb., ind. prez. 1 sg. imortalizéz, 3 sg. şi pl. imortalizeázã … Romanian orthography
imortalizare — IMORTALIZÁRE, imortalizări, s.f. Acţiunea de a imortaliza şi rezultatul ei. – v. imortaliza. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMORTALIZÁRE s. eternizare, perpetuare, (înv.) înveşnicire. (imortalizare memoriei sale.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
înnemuri — ÎNNEMURÍ1, înnemuresc, vb. IV. tranz. (înv.) A face nemuritor, a imortaliza. – În + ne + muri (după fr. immortaliser). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNNEMURÍ2, înnemuresc, vb. IV. refl. recipr. (reg.) A se înrudi. – În + n … Dicționar Român
nemuri — NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. tranz. (Rar) A face să trăiască veşnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner … Dicționar Român
eterniza — ETERNIZÁ, eternizez, vb. I. tranz. A face să dureze fără sfârşit, să dăinuiască veşnic, să rămână în amintirea posterităţii. – Din fr. éterniser. Trimis de LauraGellner, 14.06.2004. Sursa: DEX 98 ETERNIZÁ vb. v. imortaliza. Trimis de siveco, 13 … Dicționar Român
muri — MURÍ, mor, vb. IV. intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ♢ expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A… … Dicționar Român
nemurire — NEMURÍRE s.f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veşnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viaţă veşnică. ♢ loc. adv. (fam.) La nemurire = a) fără sfârşit, veşnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2 … Dicționar Român
perpetua — PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. tranz. şi refl. A face să dureze sau a continua să dureze veşnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generaţie în generaţie, din veac în veac), a (se) continua. [pr.: tu a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare … Dicționar Român
piron — PIRÓN, piroane, s.n. Cui (de oţel) lung şi gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete şi folosit la îmbinarea pieselor unei construcţii de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ♢ expr. (fam.) A face (la)… … Dicționar Român
înveşnici — ÎNVEŞNICÍ, înveşnicesc, vb. IV. tranz. (înv.) A face ca ceva să devină veşnic, să dureze nelimitat; a eterniza, a perpetua. [var.: învecinicí vb. I] – În + veşnic. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNVEŞNICÍ vb. v. eterniza,… … Dicționar Român
