- hăndrălău
- HĂNDRĂLĂU, hăndrălăi, s.m. v. handralău.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
hăndrălău
Look at other dictionaries:
handralău — HANDRALĂU, handralăi, s.m. (depr.) Flăcău care umblă după fete. ♢ expr. (Adverbial) A umbla handralău = a umbla de colo până colo fără nici o treabă; a hoinări. [var.: hăndrălău s.m.] – cf. magh. v á n d o r l ó. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
hătălău — HĂTĂLĂU, hătălăi, s.m. (reg.; peior.) Om, flăcău muieratic; handralău. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hătălău s. m., art. hătălăul; pl. hătălăi, art. hătălăii … Dicționar Român
hatalău — hatalắu (hatalắi), s.m. – (Mold.) Flăcău care face curte, june prim, crai. – var. hătălău. Origine incertă. După Drăganu, Dacor., V, 366, din mag. hátaló călăreţ . Pare der. expresiv, cu suf. lău, cf. handrălău, sdrăngălău; caz în care prima… … Dicționar Român
