- hatalău
- hatalắu (hatalắi), s.m. – (Mold.) Flăcău care face curte, june prim, crai. – var. hătălău. Origine incertă. După Drăganu, Dacor., V, 366, din mag. hátaló "călăreţ". Pare der. expresiv, cu suf. -lău, cf. handrălău, sdrăngălău; caz în care prima parte a cuvîntului ar putea fi pusă în legătură cu mag. hatalom "forţă", cf. hatalm.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.