hrăpareţ — HRĂPÁREŢ, Ă, hrăpareţi, e, adj. v. hrăpăreţ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM … Dicționar Român
hrãpãréţ — adj. m., pl. hrãpãréţi; f. sg. hrãpãreáţã, pl. hrãpãréţe … Romanian orthography
cupid — CUPÍD, Ă, cupizi, de, adj. (livr.) Apucător, avid de câştig; lacom, hrăpăreţ. – Din fr. cupide, lat. cupidus. Trimis de LauraGellner, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CUPÍD adj. v. aprig, apucător, avid, hrăpăreţ, lacom, neîndestulat, nesătul. Trimis… … Dicționar Român
rapace — RAPÁCE, rapaci, ce, adj. (livr.) Hrăpăreţ, lacom, apucător, hapsân. – Din fr., it. rapace, lat. rapax – acis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RAPÁCE adj. v. aprig, apucător, hrăpăreţ, lacom, nesătul, prădalnic, răpitor … Dicționar Român
aprig — ÁPRIG, Ă, aprigi, ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverşunat. 3. Lacom, hrăpăreţ. Om aprig la câştig. 4. fig. (înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de… … Dicționar Român
apucător — APUCĂTÓR, OÁRE, apucători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care apucă, cu care se apucă. ♦ fig. (Despre oameni) Lacom, hrăpăreţi 2. s.n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. – Apuca + suf. ător. Trimis… … Dicționar Român
lacom — LÁCOM, Ă, lacomi, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă şi bea cu poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult, mâncăcios. 2. fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. la , de , după ) Avid, nesăţios. – Din sl. lakomŭ. Trimis de… … Dicționar Român
rechin — RECHÍN, rechini, s.m. 1. (La pl.) Gen de peşti marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunţi, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet … Dicționar Român
apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate … Dicționar Român
fomist — FOMÍST, Ă, fomişti, ste, s.m. şi f., adj. 1. (fam.) Flămând; amărât, sărăntoc. 2. (peior.) Lacom, hrăpăreţ. 3. adj. (fam.) Mare consumator de energie, de resurse. Şi a luat o maşină fomistă. – Din foame + suf. ist … Dicționar Român
