rechin

RECHÍN, rechini, s.m. 1. (La pl.) Gen de peşti marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunţi, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos; (şi la sg.) peşte care face parte din acest gen. ♢ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care trăieşte în Marea Mediterană şi în Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. fig. Om lipsit de scrupule, hărpăreţ, lacom. – Din fr. requin.

Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX '98



RECHÍN s. (iht.) scal.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



rechín s. m., pl. rechíni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RECHÍN rechini m. 1) Peşte marin răpitor, cu corpul acoperit de solzi mărunţi şi aspri şi cu gura situată pe partea inferioară a capului. 2) fig. Om lacom, hrăpăreţ, lipsit de scrupule. /<fr. requin

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RECHÍN s.m. 1. Peşte marin răpitor cu trupul fusiform, cu botul ascuţit şi cu mai multe şiruri de dinţi. 2. (fig.) Om lipsit de scrupule, hrăpăreţ, lacom. [< fr. requin].

Trimis de LauraGellner, 08.03.2007. Sursa: DN



RECHÍN s. m. 1. peşte marin răpitor, fusiform, cu botul ascuţit şi cu mai multe şiruri de dinţi. 2. (fig.) om lacom şi lipsit de scrupule. (< fr. requin)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



rechín (rechíni), s.m. – Peşte marin răpitor. fr. requin.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER