dı̏hotōman — prid. 〈odr. mnī〉 koji je u dihotomiji s kim ili čim; oprečan, suprotan, protivan … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
hoţomănie — HOŢOMĂNÍE, hoţomănii, s.f. Faptă sau purtare de hoţoman; tâlhărie, hoţie. ♦ Înşelătorie, şarlatanie, şmecherie. – Hoţoman + suf. ie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HOŢOMĂNÍE s. v. furat, furătură, furt, hoţie, pungăşeală, pungăşie.… … Dicționar Român
tâlhar — TÂLHÁR, tâlhari, s.m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (fam.) Ştrengar, hoţoman, şmecher. [var.: (reg.) tălhár s.m.] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FOAIA… … Dicționar Român
Maccaronische Poesie — (Maccheronische Poesie), nannte man ursprünglich scherzhafte lateinische Gedichte, in welche Wörter der jedesmaligen Nationalsprache des Dichters mit lateinischen Endungen eingestreut waren, um einen komischen Effect hervorzubringen, od.… … Pierer's Universal-Lexikon
AEMYLIUS Papinianus — Hostilii Paniniani et Eugeniae Gracilis fil. Scaevolae discipulus, procurator fisci post Septimum Severum fuit, eôque ad imperium evectô, amicissimus ei, et ut quidam volunt, affinis etiam per secundam uxorem, praefectus praetorio fuit… … Hofmann J. Lexicon universale
PHIRAESI — Scandiae insul. populi Ptol. Franci Turnebo, cuius opinionem reiecit F. Hotoman. in Francogallia, et merito quidem, ut a vero alienam … Hofmann J. Lexicon universale
cabadai — cabadái (cabădái) s.m. (înv.) hoţoman, voinic; brigand. Trimis de blaurb, 25.03.2006. Sursa: DAR cabadái ( i), s.m. – Fanfaron, lăudăros. tc. kabadayi (DAR). înv. (sec. XVIII). Trimis de blaurb, 03.12.2006. Sursa: DER … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
chilău — chilău, chilăi, s.m. (reg.) ciocan ferecat, bătac, buzdugan, ghioagă. Trimis de blaurb, 05.04.2006. Sursa: DAR chilắu ( ắi), s.n. – Ciocan de lemn, mai. pol. kilof (Cihac, II, 49) sau mag. külö (DAR); se pare că ambele cuvinte duc la tc. külünk … Dicționar Român
coman — comán, cománi, s.m. (reg.) drac, diavol. Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DAR comán s.n. – Diavolul. Cuvînt rar, atestat o singură dată, în Mold. După DAR, de la numele cumanilor, popor turanic care a ocupat partea răsăriteană a României în … Dicționar Român
