horcăială — HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s.f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăitură. – Horcăi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HORCĂIÁLĂ s. 1. horcăit, horcăitură. (horcăială unui muribund.) 2.… … Dicționar Român
horcăit — HORCĂÍT s.n. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăială, horcăitură. – v. horcăi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HORCĂÍT s. horcăială, horcăitură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime HORCĂÍT s. v.… … Dicționar Român
hâr — interj. 1. Cuvânt care imită mârâitul câinilor. ♢ expr. Că( i) hâr, că( i) mâr sau hâr încoace, hâr încolo, se zice când cineva se încurcă în explicaţii neconvingătoare, mincinoase. 2. Cuvânt care imită zgomotul produs de unele mecanisme vechi… … Dicționar Român
sforăit — SFORĂÍT s.n. 1. Faptul de a sforăi; zgomotul produs de cel care sforăie. 2. Zgomot pe care l fac caii suflând neliniştiţi pe nări. – v. sforăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFORĂÍT s. 1. sforăială, sforăitură, (rar)… … Dicționar Român