Dicționar Român. 2013.
hâr — interj. 1. Cuvânt care imită mârâitul câinilor. ♢ expr. Că( i) hâr, că( i) mâr sau hâr încoace, hâr încolo, se zice când cineva se încurcă în explicaţii neconvingătoare, mincinoase. 2. Cuvânt care imită zgomotul produs de unele mecanisme vechi… … Dicționar Român
horcăială — HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s.f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăitură. – Horcăi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HORCĂIÁLĂ s. 1. horcăit, horcăitură. (horcăială unui muribund.) 2.… … Dicționar Român
horcăitură — HORCĂITÚRĂ, horcăituri, s.f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăială. [pr.: că i ] – Horcăi + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HORCĂITÚRĂ s. horcăială, horcăit. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
hropot — hropót, hropóte, s.n. (reg.) horcăit, hârâit, hârcâit. Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DAR hrópot (hrópote), s.n. – (Trans.) Gîfîit, respiraţie grea. Creaţie expresivă, cf. horcăi şi tropot, ropot, ca şi sb. hropiti a gîfîi . – Der.… … Dicționar Român
sforăit — SFORĂÍT s.n. 1. Faptul de a sforăi; zgomotul produs de cel care sforăie. 2. Zgomot pe care l fac caii suflând neliniştiţi pe nări. – v. sforăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFORĂÍT s. 1. sforăială, sforăitură, (rar)… … Dicționar Român
