accesoriu

accesoriu
ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adj., s.n. 1. adj., s.n. (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea şi supunându-se ca atare unor condiţii de fond şi de procedură comune. – Din fr. accessoire, lat. accessorius.
Trimis de ana_zecheru, 29.07.2002. Sursa: DEX '98

ACCESÓRIU adj. v. auxiliar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

accesóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. accesórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. accesórii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

accesóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. accesóriul; pl. accesórii, art. accesóriile (sil. -ri-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ACCESÓRI//U1 accesoriue (accesoriui) Care însoţeşte un element principal; suplimentar. [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ACCESÓRI//U2 accesoriui n. mai ales la pl. 1) Piese anexe ale unei maşini sau ale unui aparat. accesoriui de automobil. 2) Obiecte mărunte (de îmbrăcăminte, de mobilier etc.). [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ACCESÓRIU, -IE adj. Care însoţeşte un element principal, fiind dependent de acesta. ♦ (s.n.; la pl.) Piese anexe ale unei maşini etc. [cf. lat. accessorius, fr. accessoire].
Trimis de LauraGellner, 16.02.2006. Sursa: DN

ACCESÓRIU, -IE I. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial. II. adj., s. n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex. (< fr. accessoire, lat. accessorius)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • accesóriu — I. adj. m. [ riu pron. rìu], f. accesórie (sil. ri e); pl. m. şi f. accesórii II. s. n. [ riu pron. rìu], art. accesóriul;pl. accesórii,art. accesóriile (sil. ri i ) …   Romanian orthography

  • garnitură — GARNITÚRĂ, garnituri, s.f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constând din legume, salată etc., care se serveşte la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau… …   Dicționar Român

  • jartieră — JARTIÉRĂ, jartiere, s.f. Accesoriu de imbrăcăminte, confecţionat dintr o panglică de elastic care menţine ciorapul întins pe picior; jartea, calţavetă. ♦ Fiecare dintre bucăţile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu un… …   Dicționar Român

  • manşon — MANŞÓN, manşoane, s.n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecţionat din blană sau din stofă vătuită şi folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de ţeavă scurtă,… …   Dicționar Român

  • cravată — CRAVÁTĂ, cravate, s.f. Accesoriu al îmbrăcămintei (bărbăteşti), constând dintr o fâşie îngustă de stofă, de mătase etc. care se înnoadă la gât şi ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept. ♢ (Ieşit din uz) Cravată roşie (sau de… …   Dicționar Român

  • furnitură — FURNITÚRĂ, furnituri, s.f. 1. Furnizare. 2. Marfă furnizată. 3. (La pl.) Rechizite de birou. 4. (La pl.) Material accesoriu (căptuşeală, pânză tare, aţă, nasturi etc.) folosit în croitorie. – Din fr. fourniture. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa …   Dicționar Român

  • seriograf — SERIOGRÁF, seriografe, s.n. Accesoriu al aparatului radiografic pentru executarea de radiografii în serie. [pr.: ri o ] – Din fr. sériographe, engl. seriograph. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  seriográf s. n. (sil. ri o ), pl.… …   Dicționar Român

  • tampon — TAMPÓN, tampoane, s.n. 1. Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr un disc masiv de oţel şi un resort puternic, care primeşte şocurile dintre vehicule în timpul mersului şi care menţine o anumită distanţă între vagoanele cuplate. 2.… …   Dicționar Român

  • agrementa — AGREMENTÁ, agrementez, vb. I. tranz. (Rar) A da culoare, relief, a înfrumuseţa (prin adăugarea unei podoabe); a împodobi. – Din fr. agrémenter. Trimis de ana zecheru, 09.09.2002. Sursa: DEX 98  AGREMENTÁ vb. v. împodobi, înfrumuseţa, orna.… …   Dicționar Român

  • auricular — AURICULÁR, Ă, auriculari, e, adj. 1. Al urechii, privitor la ureche; care seamănă cu urechea. 2. Al auriculului, privitor la auricul. [pr.: a u ] – Din fr. auriculaire. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  auriculár adj. m. (sil. a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”