- auricular
- AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. 1. Al urechii, privitor la ureche; care seamănă cu urechea. 2. Al auriculului, privitor la auricul. [pr.: a-u-] – Din fr. auriculaire.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98auriculár adj. m. (sil. a-u-), pl. auriculári; f. sg. auriculáră, pl. auriculáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAURICULÁR auriculară (auriculari, auriculare) 1) Care ţine de ureche; propriu urechilor. Nerv auricular. 2) Care ţine de auricul; propriu auriculului. /<fr. auriculaire, it. auricolareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAURICULÁR, -Ă adj. 1. Referitor la ureche ; al urechii. 2. Care aparţine auriculului ; al auriculului, de (la) auricul. // s.n. Accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. [cf. fr. auriculaire, it. auricolare < lat. auricula – ureche].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNAURICULÁR s.m. Degetul mic de la mână. [pron. a-u-. / < fr. auriculaire].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNAURÍCULÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la ureche. 2. care aparţine auriculului. II. s. m. degetul mic de la mână. III. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. (< fr. auriculaire, lat. auricularius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.