perforare — PERFORÁRE, perforări, s.f. Acţiunea de a (se) perfora şi rezultatul ei; perforaţie, perforat1, perforaj, găurire, străpungere. – v. perfora. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PERFORÁRE s. v. găurire. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
eboşa — eboşá vb., ind. prez. 1 sg. eboşéz, 3 sg. şi pl. eboşeáză, 1 pl. eboşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. eboşéze; … Dicționar Român
găurit — GĂURÍT1 s.n. Găurire. [pr.: gă u ] – v. găuri. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GĂURÍT2, Ă, găuriţi, te, adj. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s a făcut o gaură; care e plin de găuri;… … Dicționar Român
perforaţie — PERFORÁŢIE, perforaţii, s.f. Perforare; (concr.) gaură făcută prin perforare. ♦ (med.) Găurire a unui organ, a unui ţesut, a unui os, a unei membrane în urma unui proces patologic; (concr.) gaură, orificiu astfel apărut. [var.: perforaţiúne s.f.] … Dicționar Român
sfredelit — SFREDELÍT s.n. Faptul de a (se) sfredeli; găurire, perforare. – v. sfredeli. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFREDELÍT adj. v. găurit. Trimis de siveco, 21.02.2008. Sursa: Sinonime SFREDELÍT s. v. găurire … Dicționar Român
terebraţie — terebráţie s. f., pl. terebráţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic TEREBRÁŢIE s.f. (Liv.) Perforaţie, sfredelire, găurire. [var. terebraţiune s.f. / cf. fr. térébration, it … Dicționar Român
СВЕРЛЕНИЕ — процесс образования отверстий в материале с помощью сверла (Болгарский язык; Български) пробиване със свредел (Чешский язык; Čeština) vrtání (Немецкий язык; Deutsch) Bohrén (Венгерский язык; Magyar) fúrás (Монгольский язык) өрөмдөлт (Польский… … Строительный словарь
bortelire — BORTELÍRE s. v. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
carie — CÁRIE, carii, s.f. 1. Leziune de natură microbiană sau chimică a dinţilor, a oaselor şi care, prin evoluţie, formează o cavitate. 2. Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. – Din fr. carie, lat. caries … Dicționar Român
ciuruire — CIURUÍRE2, ciuruiri, s.f. Acţiunea de a ciurui2 şi rezultatul ei. – v. ciurui2. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 CIURUÍRE1, ciuruiri, s.f. Acţiunea de a (se) ciurui1 şi rezultatul ei. – v. ciurui1. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
