gaură — GÁURĂ, găuri, s.f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într un corp, într un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ♢ expr. Gaură de şarpe = loc ferit… … Dicționar Român
bormaşină — BÓRMAŞINĂ, bormaşini, s.f. Maşină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. – Din germ. Bohrmaschine. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 bórmaşină s. f., g. d. art. bórmaşinii; pl. bórmaşini Trimis de siveco,… … Dicționar Român
perforat — PERFORÁT1 s.n. (Rar) Perforare. – v. perfora. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PERFORÁT2, Ă, perforaţi, te, adj. Găurit, străpuns cu ajutorul unei unelte sau al unei maşini. ♦ spec. (Despre părţi ale corpului) Străpuns de un… … Dicționar Român
cariat — CARIÁT, Ă, cariaţi, te, adj. (Despre dinţi) Ros, stricat, găurit de o carie. [pr.: ri at] – v. caria. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CARIÁT adj. (med.) găunos, găurit, stricat, (înv. şi reg.) scorboroşit, scorburos. (Măsea… … Dicționar Român
coarbă — COÁRBĂ, coarbe, s.f. Unealtă de găurit, formată dintr o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare. – Din ucr. korba. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
găunos — GĂUNÓS, OÁSĂ, găunoşi, oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este găurit, gol, mâncat pe dinăuntru; scorburos. ♦ (Despre nuci) Care este fără miez; sec. ♦ (pop.; despre dinţi, măsele) Cariat (într un stadiu avansat). ♦ fig.… … Dicționar Român
potricălit — POTRICĂLÍT, Ă, potricăliţi, te, adj. (înv. şi reg.) Găurit (cu potricala), perforat. – v. potricăli. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 POTRICĂLÍT adj. v. găurit, perforat, scobit, sfredelit, străpuns. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
rondelă — RONDÉLĂ, rondele, s.f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori feţele profilate, cu întrebuinţări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subţire, care… … Dicționar Român
rupt — RUPT2, Ă, rupţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ fig. (Despre relaţii … Dicționar Român
spart — SPART1 s.n. 1. Spargere. 2. (pop.) Sfârşit, încheiere a unei activităţi. ♢ expr. A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate (lichida). – v. sparge. Trimis de LauraGellner, 13.09 … Dicționar Român
