grosime

grosime
GROSÍME, grosimi, s.f. Circumferinţă; diametrul secţiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secţiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanţa dintre feţele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GROSÍME s. v. circumferinţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GROSÍME s. v. bădărănie, grosolănie, impo-liteţe, indelicateţe, mahalagism, mito-cănie, mârlănie, mojicie, necuviinţă, nepoliteţe, ţărănie, vulgaritate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GROSÍM//E grosimei f. 1) Diametru al secţiunii transversale a unui corp cilindric. grosimeea copacului. 2) Dimensiunea secţiunii transversale în plan orizontal a unui corp. grosimeea sticlei. 3) Distanţă dintre baza şi suprafaţa unui corp sau dintre două (sau mai multe) feţe paralele ale lui. [G.-D. grosimii] /gros + suf. grosimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • grosíme — s. f., g. d. art. grosímii; pl. grosími …   Romanian orthography

  • subţire — SUBŢÍRE, subţiri, adj. I. 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. ♢ expr. Subţire la (sau în) pungă = sărac, zgârcit. ♦ (Despre oameni) Slab, uscat; zvelt. ♦ (Despre părţi ale corpului omenesc) De dimensiuni reduse în lăţime… …   Dicționar Român

  • apoziţie — APOZÍŢIE, apoziţii, s.f. 1. (gram.) Atribut care se află pe acelaşi plan cu cuvântul determinat (de obicei în cazul nominativ). 2. (med.) Depunere de celuloză în membrana celulei. – Din fr. apposition, lat. appositio, onis. Trimis de RACAI, 13.09 …   Dicționar Român

  • cambiu — CÁMBIU s.n. Ţesut vegetal din zona generatoare, care asigură creşterea secundară în grosime a tulpinii şi a rădăcinii. [var.: cámbium s.n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  cámbiu s. n. [ biu pron.… …   Dicționar Român

  • centură — CENTÚRĂ, centuri, s.f. 1. Curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare. ♢ expr. Până, la centură = (de la umeri) până la talie. ♦ Centură de campion = centură, panglică lată etc. cu care se încinge mijlocul… …   Dicționar Român

  • dendrocronologie — dendrocronologíe s. f., g. d. art. dendrocronologíei; pl. dendrocronologíi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DENDROCRONOLOGÍE s.f. Ştiinţă care se ocupă cu determinarea vârstei plantelor lemnoase pe baza studiului… …   Dicționar Român

  • gloria — GLÓRIA s.f. (met.) Aureolă colorată în culorile spectrului, care înconjură umbra unui obiect proiectată pe un nor cu grosime uniformă. [< lat. gloria, cf. fr. gloire]. Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN  GLÓRIA s. f. 1. (med.)… …   Dicționar Român

  • grotesc — GROTÉSC, Ă, groteşti, adj., GROTÉSC s.n. 1. adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobişnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ♢ (Substantivat, n.) Grotescul unei situaţii. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază… …   Dicționar Român

  • haşură — HAŞÚRĂ, haşuri, s.f. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime şi trasate la distanţe egale pe o porţiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru… …   Dicționar Român

  • meplat — MEPLÁT meplaturi, s.n. Plan intermediar care asigură, în sculptură, tranziţia între două suprafeţe plate. – Din. fr méplat. Trimis de baron, 12.01.2003. Sursa: DEX 98  meplát s. n. (sil. plat), pl. mepláturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”