- grotesc
- GROTÉSC, -Ă, groteşti, adj., GROTÉSC s.n. 1. adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobişnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ♢ (Substantivat, n.) Grotescul unei situaţii. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporţionate, caricaturale. 2. s.n. Corp de literă de tipar fără picioruşe, format din arce şi segmente de dreaptă de aceeaşi grosime. – Din fr. grotesque.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Grotesc ≠ sublimTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeGROTÉSC adj. v. buf.Trimis de siveco, 15.05.2008. Sursa: Sinonimegrotésc adj. m., f. grotéscă; pl. m. şi f. grotéştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgrotésc s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGROTÉSC1 n. Corp de literă de tipar având linii de grosime egală şi fără talpă. /<fr. grotesque, it. grottescoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGROTÉ//SC2 grotescscă (grotescşti) Care stârneşte râsul; de un comic exagerat; burlesc. /<fr. grotesque, it. grottescoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGROTÉSC3 grotescuri n. Categorie a esteticii, care reflectă realitatea în forme caricaturale, bizare, voit disproporţionale. /<fr. grotesque, it. grottescoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGROTÉSC s.n. (Poligr.) Literă de tipar fără picioruşe, formată din combinaţii cu arce şi segmente de dreaptă. [< fr. grotesque].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNGROTÉSC, -Ă adj. De un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. // s.n. 1. Categorie estetică prin care se defineşte contrariul sublimului, caracterul a ceea ce este grotesc. 2. Gen de ornamentaţie de origine romană, reintrodus în epoca Renaşterii, constând într-o decoraţie fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale şi personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri. [cf. fr. grotesque, it. grottesco < grotta – peşteră].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNGROTÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentaţie de origine romană, reintrodus în epoca Renaşterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri groteşti. 3. literă de tipar fără picioruşe, din combinaţii cu arce şi segmente de dreaptă. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.