grindei

grindei
GRINDÉI, grindeie, s.n. 1. Una dintre părţile componente ale plugului cu tracţiune animală, care leagă între ele toate celelalte elemente. 2. Grindă mică (fixată la o construcţie de-a curmezişul şi orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. cf. bg. g r e d e l, scr. g r e d e l j.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GRINDÉI s. (tehn.) 1. talpă, (prin Mold.) pat. (grindei la plug.) 2. fus, osie, (reg.) osiac, (prin Munt.) prisnel. (grindei la axul roţii de la moara cu apă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

GRINDÉI s. v. ceafă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

grindéi (peşte) s. m., pl. grindéi, art. grindéii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GRINDÉ//I grindeiie n. 1) Parte a plugului cu tracţiune animală, constând dintr-o bară de oţel, de care se fixează celelalte piese. 2) Fusul de la roata unei mori de apă. /grindă + suf. grindeiei
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • grindéi — I. (obiect) s. n., pl. grindéie II. (peşte) s. m., pl. grindéi, art. grindéii …   Romanian orthography

  • grindel — GRINDÉL, grindei, s.m. Peşte mic, asemănător cu ţiparul, de culoare verde gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRINDÉL s. (iht.;… …   Dicționar Român

  • grindă — GRÍNDĂ, grinzi, s.f. Element de construcţie din lemn, oţel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenţei unei construcţii. – Din sl. grenda. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • ceafă — CEÁFĂ, cefe, s.f. 1. Partea de dinapoi a gâtului sau, p. ext., a capului. ♢ expr. Când mi oi (sau ţi oi etc.) vedea ceafa = niciodată. A face ceafă = a se îngrăşa. Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent. ♦… …   Dicționar Român

  • fus — FUS1, (I) fuse, (II) fusuri, s.n. I. 1. Unealtă de tors care serveşte la răsucirea firului şi pe care se înfăşoară firul pe măsură ce este tors, având forma unui beţişor lung şi subţire, îngroşat la mijloc, cu capătul de sus ascuţit şi cel de jos …   Dicționar Român

  • gresie — GRÉSIE, gresii, s.f. 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea (cimenta) nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute făcută din gresie (1). 3. Olărie dură şi opacă, având la bază o argilă plastică. [var.: grézie s.f.] – cf. alb. g ë… …   Dicționar Român

  • nod — NOD, noduri, s.n. 1. Loc în care se leagă două fire, două sfori, două fâşii de pânză etc. ca să se ţină strâns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fâşii de pânză etc. unde s a făcut un ochi prin care s a… …   Dicționar Român

  • oplean — OPLEÁN, oplene, s.n. Fiecare dintre cele două lemne transversale care leagă şi fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan. Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX 98  OPLEÁN s. (tehn.) (pop.) scaun, (reg.) slai. (oplean la sanie.)… …   Dicționar Român

  • osiac — OSIÁC s. v. fus, grindei, osie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  osiác, osiéci, s.m. (reg.) copac uscat, ciolpan. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • osie — ÓSIE, osii, s.f. Arbore sau ax terminat la cele două capete cu fusuri, pe care sunt montate roţile unui vehicul rutier. ♢ expr. (fam.) A unge osia = a mitui. – Din sl. osĩ. Trimis de oprocopiuc, 15.05.2004. Sursa: DEX 98  ÓSIE s. 1. v. ax. 2. v …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”