gresie

GRÉSIE, gresii, s.f. 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea (cimenta) nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute făcută din gresie (1). 3. Olărie dură şi opacă, având la bază o argilă plastică. [var.: grézie s.f.] – cf. alb. g ë r e s ë.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GRÉSIE s. 1. v. cute. 2. v. perinoc.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



grésie s. f. (sil. -si-e), art. grésia (sil. -si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (sil. -si-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GRÉSI//E gresiei f. 1) Rocă sedimentară dură, folosită, mai ales, în construcţii. 2) Bucată din astfel de rocă, cu care se ascut unele obiecte tăioase (cuţitul, coasa, secera etc.); cute. [G.-D. gresiei; Sil. -si-e] /cuv. autoht.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



grésie (grésii), s.f. – 1. Rocă sedimnetară foarte dură. – 2. Piatră de moară. – 3. Roată de căruţă. – var. gre(a)să. Mr. greasă. Origine incertă. Se consideră în general der. din alb. gëresë "unealtă a olarului pentru nivelat" (Cihac, II, 718; Meyer 130; Pascu, II, 223; Philippide, II, 715; DAR; Puşcariu, Lr., I, 265; Rosetti, II, 117); însă această explicaţie nu pare suficientă, în ce priveşte semantismul; şi nu se cunoaşte, pînă în prezent, originea cuvîntului alb. După Scriban, din aceeaşi familie cu griş şi grunţ, opinie evident greşită; după Lahovary 330, cuvînt anterior indoeurop. După părerea noastră, trebuie să reprezinte un sl. *kresĭ sau *gresĭ, cf. sb. kresalo, kresivo "amnar", kresati "a aprinde amnarul", kresiti se "a scoate scîntei". Nu este clară legătura acestor cuvinte cu sl. gręda › sb. greda "bîrnă"; cf. grindă; însă în sb. acest cuvînt înseamnă şi "banc de nisip" şi totodată "carcasă, osatură", care ar putea avea o legătură cu sensul 3 din rom., cf. grindei.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER