greime

greime
GREÍME s.f. (înv.) 1. Greutate (I 1). 2. Mulţime (de fiinţe); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GREÍME s. v. greu, greutate, gros, încăr-cătură, mulţime, povară, sarcină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

greíme s. f., g.-d. art. greímii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

  • greutate — GREUTÁTE, greutăţi, s.f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafeţe (orizontale) pe care se sprijină; însuşirea unui corp de a fi greu; forţă care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime.… …   Dicționar Român

  • gros — GROS1, GROÁSĂ, groşi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, groşi, s.m. I. adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât dimensiunile obişnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv… …   Dicționar Român

  • povară — POVÁRĂ, poveri, s.f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. ♢ loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăţi. 2. fig. Suferinţă fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligaţie,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”