- glonte
- GLÓNTE s.n. v. glonţ.Trimis de gall, 02.07.2008. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
glonte
Look at other dictionaries:
glonţ — GLONŢ, gloanţe, s.n. Mic proiectil de oţel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede. Se duce glonţ. [var.: glónte s.n.] – et. nec. Trimis de gall, 25.10.2007. Sursa: DEX 98 GLONŢ s. 1. v. cartuş. 2.… … Dicționar Român
seton — SETÓN s.n. Rană superficială provocată de o armă albă sau de un glonte, care afectează numai pielea. [< fr. séton]. Trimis de LauraGellner, 08.09.2005. Sursa: DN setón, setoáne, s.n. (înv.) meşă de vată, de tifon, de pânză etc. care se… … Dicționar Român
creier — CRÉIER, creieri, s.m. 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii şi al conştiinţei la om, situat în cutia craniană şi compus din trunchiul cerebral, creierul mic şi emisferele cerebrale. ♢ Creierul mic … Dicționar Român
glontuit — GLONTUÍT, Ă, glontuiţi, te, adj. (Rar) Lovit, rănit de glonţ. – Din glonte. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM … Dicționar Român
ruletă — RULÉTĂ, rulete, s.f. 1. Instrument folosit pentru măsurarea lungimilor şi distanţelor, format dintr o panglică lungă de pânză sau de oţel împărţită în centimetri şi care se strânge, prin rulare, într o casetă cilindrică prin acţionarea unei… … Dicționar Român
