bijuterie — BIJUTERÍE, bijuterii, s.f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (şi pietre preţioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecţionarea şi vânzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BIJUTERÍE s.… … Dicționar Român
odor — ODÓR1, (1) odoare, s.n. 1. Obiect lucrat dintr un metal preţios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preţ; giuvaer. (La pl.) Veşminte scumpe şi alte obiecte preţioase folosite la serviciile religioase. 2. fig. Fiinţă iubită, preţuită;… … Dicționar Român
tefaric — TEFARÍC s. v. bijuterie, giuvaer, odor, podoabă. Trimis de siveco, 04.12.2008. Sursa: Sinonime tefaríc ( curi), s.n. – Giuvaer, obiect preţios. – var. tifarichi. tc. tefarik (Tiktin). sec. XVIII, înv. Trimis de blaurb, 03.03.2009. Sursa: DER … Dicționar Român
juvaer — JUVAÉR s.n. v. GIUVAER. Bijuterie. [var.: juvaér s.n.] – tc. cevahir (pl. lui cevher). [DLRM] Trimis de gall, 07.04.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
nilavet — nilavét s.m. (reg.) 1. om demn de batjocură. 2. lucru scump; giuvaer. Trimis de blaurb, 08.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
sculă — SCÚLĂ, scule, s.f. 1. Piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor şi a proprietăţii acestora; unealtă, instrument. ♦ Parte activă a unei scule (1), care acţionează nemijlocit asupra… … Dicționar Român
