giratoriu

giratoriu: GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mişcare) De rotaţie, circular. ♢ Sens giratoriu = sens de circulaţie la o intersecţie, într-o piaţă etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotaţie de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GIRATÓRIU adj. circular. (Sens giratoriu în circulaţie.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

giratóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. giratórie (sil. -ri-e-); pl. m. şi f. giratórii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GIRATÓRI//U giratoriue (giratoriui) (despre o mişcare) Care este în formă de cerc; rotativ; circular. ♢ Sens giratoriu sens de circulaţie (într-o piaţă, la o intersecţie etc.) unde vehiculele trebuie să facă o rotaţie de la stânga la dreapta. /<fr. giratoire

Trimis de siveco, 24.03.2009. Sursa: NODEX

GIRATÓRIU, -IE adj. (Despre o mişcare etc.) De rotaţie, circular. ♢ Sens giratoriu = v. sens (3) [în DN]. [pron. -riu. / cf. fr. giratoire].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

GIRATÓRIU, -IE adj. (despre o mişcare etc.) de rotaţie, circular. o sens giratoriu = sens obligatoriu pentru autovehicule în jurul unui rond la o intersecţie, într-o piaţă etc. (< fr. giratoire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужен реферат?

giratóriu — adj. m. [ riu pron. rìu], f. giratórie (sil. ri e ); pl. m. şi f. giratórii … Romanian orthography
circular — CIRCULÁR, Ă, circulari, e, adj., s.f. 1. adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ♢ Ferăstrău circular (şi substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dinţat, care taie învârtindu se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) … Dicționar Român
Roumain — Română Parlée en Roumanie Moldavie … Wikipédia en Français
gir — GIR, giruri, s.n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană şi la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acţiunile, cinstea, angajamentele … Dicționar Român
roată — ROÁTĂ1, roţi, s.f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spiţe sau plin, care, învârtindu se în jurul unei osii, pune în mişcare un vehicul. ♢ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotaşi. ♢ expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit,… … Dicționar Român
sens — SENS, sensuri, s.n. 1. Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie. ♦ (În semiotică) Înţelesul unui semn. ♦ Conţinut noţional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias