înghionti — ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a( şi) da ghionţi; a (se) ghionti. [var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNGHIONTÍ vb. v. îmbrânci … Dicționar Român
ghiont — GHIONT, ghionţi (ghionturi), s.m. (n.) Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a l îmbrânci, a i atrage atenţia etc.); ghiold, brânci2. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHIONT s. v. îmbrâncitură. Trimis de siveco … Dicționar Român
ghiontire — GHIONTÍRE, ghiontiri, s.f. Acţiunea de a (se) ghionti şi rezultatul ei. – v. ghionti. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHIONTÍRE s. v. îmbrâncire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ghiontíre s. f. (sil. ghion ), g. d. art … Dicționar Român
ghiontit — GHIONTÍT, ghiontituri, s.n. Faptul de a (se) ghionti. – v. ghionti. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ghiontít s. n. (sil. ghion ), pl. ghiontíturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
îmboldi — ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu băţul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu băţul, cu nuiaua spre a l îndemna la mers, la tras. 2. tranz. fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acţiune; a stimula … Dicționar Român
îmbrânci — ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. A (se) împinge cu violenţă, a( şi) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brânci. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎMBRÂNCÍ vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se)… … Dicționar Român
blendi — BLENDÍ vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
blendisi — BLENDISÍ vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti. Trimis de siveco, 18.11.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
brânci — BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. (reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2. Trimis de valeriu, 04.01.2008. Sursa: DEX 98 BRẤNCI2 s.m. v. brâncă2. Trimis de valeriu, 04.01.2008. Sursa: DEX … Dicționar Român
buchisi — BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz., intranz. şi refl. A face un lucru cu mare caznă şi migală, fără spor. 2. tranz. şi intranz. A citi sau a învăţa ceva cu efort şi cu migală; a buchirisi. 3. tranz … Dicționar Român
