Dicționar Român. 2013.
afâna — AFÂNÁ, afânez, vb. I. tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puţin compact, a i mări volumul prin săpare, fărâmiţare etc. – Din lat. *affenare. Trimis de ana zecheru, 05.01.2009. Sursa: DEX 98 A afâna ≠ a bătători, a bate Trimis … Dicționar Român
dezmembrare — DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s.f. Faptul de a (se) dezmembra. – v. dezmembra. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZMEMBRÁRE s. (fig.) descompunere, destră mare. (dezmembrare unei familii.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
fracţionare — FRACŢIONÁRE, fracţionări, s.f. 1. Acţiunea de a fracţiona. 2. Separare a unor componenţi dintr un lichid sau dintr o substanţă gazoasă prin distilare fracţionată, cristalizare fracţionată etc. 3. Procedeu de construcţie a unei aeronave din… … Dicționar Român
fărâmicare — fărâmicáre s.f. (înv.) fărâmiţare. Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
fărâmiţat — FĂRÂMIŢÁT1 s.n. Fărâmiţare. – v. fărâmiţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FĂRÂMIŢÁT2, Ă, fărâmiţaţi, te, adj. Care s a prefăcut în fărâmiţe, care s a sfărâmat în componente foarte mici. – v. fărâmiţa. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
masticator — MASTICATÓR, OÁRE, masticatori, oare, adj., s.n. 1. adj. Care serveşte la masticaţie, care se referă la masticaţie. ♢ Muşchi masticator = fiecare dintre muşchii situaţi între cele două maxilare, care pun în mişcare falca inferioară. 2. s.n. Maşină … Dicționar Român
mărunţire — MĂRUNŢÍRE, mărunţiri, s.f. Acţiunea de a mărunţi. – v. mărunţi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂRUNŢÍRE s. 1. fărâmiţare, sfărâmare. (mărunţire a unui aliment, în gură.) 2. v. pisare. 3. v. tocare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
prăfui — PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunţi; p. ext. a (se) spulbera. ♢ Maşină de prăfuit = maşină de lucru destinată împrăştierii unor… … Dicționar Român
reţea — REŢEÁ, reţele, s.f. 1. Împletitură de fire de aţă, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. ţesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din reţea (1). 3. Întăritură în faţa… … Dicționar Român
sfărâmare — SFĂRÂMÁRE, sfărâmări, s.f. Acţiunea de a (se) sfărâma şi rezultatul ei; sfărâmat1. [var.: sfărmáre s.f.] – v. sfărâma. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFĂRÂMÁRE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (sfărâmare… … Dicționar Român
