prăfui

prăfui
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunţi; p. ext. a (se) spulbera. ♢ Maşină de prăfuit = maşină de lucru destinată împrăştierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui.
Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX '98

PRĂFUÍ vb. (Mold. şi Transilv.) a (se) colbăi. (S-a prăfui pe haine.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PRĂFUÍ vb. v. pudra.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

prăfuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prăfuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PRĂFU//Í prăfuiiésc tranz. A face să se prăfuiască. /praf + suf. prăfuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE PRĂFU//Í mă prăfuiiésc intranz. 1) A se acoperi cu praf. 2) A se transforma în praf prin fărâmiţare; a deveni pulbere. /praf + suf. prăfuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • colbăi — COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (reg.) A (se) prăfui. [var. : colbuí vb. IV] – Colb + suf. ăi. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COLBĂÍ vb …   Dicționar Român

  • prăfuire — PRĂFUÍRE, prăfuiri, s.f. Acţiunea de a (se) prăfui şi rezultatul ei. – v. prăfui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRĂFUÍRE s. (Mold. şi Transilv.) colbăire, (înv.) prăvuială. (prăfuire hainelor.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • colb — COLB, (rar) colburi, s.n. (reg.) Praf. ♢ expr. A bate (pe cineva) să i meargă (sau de i merge) colbul = a bate tare (pe cineva). – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COLB s. v. praf, pulbere. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • desprăfui — DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. tranz. A executa operaţia de desprăfuire. – Des1 + prăfui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  desprăfuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desprăfuiésc, impe …   Dicționar Român

  • praf — PRAF, (2, 3) prafuri, s.n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmiţarea naturală a scoarţei terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale vieţuitoarelor etc.; pulbere, colb. ♦ Exp. A face (pe… …   Dicționar Român

  • prăfoşa — prăfoşá, prăfoşéz, vb. I refl. (reg.) a se prăfui. Trimis de blaurb, 20.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • prăfuit — PRĂFUÍT, Ă, prăfuiţi, te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – v. prăfui. Trimis de… …   Dicționar Român

  • pudra — PUDRÁ, pudrez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) da cu pudră (pe faţă), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui. 2. tranz. A acoperi cu un strat subţire de pulbere (de făină, de zahăr etc.). – Din pudră. cf. fr. p o u d r e r . Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • pulbere — PÚLBERE, pulberi, s.f. 1. Material solid care se prezintă sub forma unor particule fine; praf, pudră. ♢ expr. A se face (praf şi) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful şi) pulberea (sau praf şi pulbere) = a se distruge, a se nimici …   Dicționar Român

  • sprehui — sprehuí1, sprehuiésc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a (se) mişca încoace şi încolo. 2. (în forma: sprăhui; despre fân) a întoarce. 3. (în formele: sprăhui şi şprehui) a (se) prăfui; a (se) murdări. Trimis de blaurb, 12.01.2007. Sursa: DAR … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”