făptaş

făptaş
FĂPTÁŞ, -Ă, făptaşi, -e, s.m. şi f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracţiune; făptuitor. – Faptă + suf. -aş.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FĂPTÁŞ s. 1. v. infractor. 2. v. autor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

făptáş s. m., pl. făptáşi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FĂPTÁŞ făptaşi m. Persoană care comite o faptă (condamnabilă) /faptă + suf. făptaş
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • fãptáş — s. m., pl. fãptáşi …   Romanian orthography

  • făptuitor — FĂPTUITÓR, OÁRE, făptuitori, oare, s.m. şi f. 1. Făptaş. 2. (Rar) Persoană care făptuieşte, realizează ceva. [pr.: tu i ] – Făptui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FĂPTUITÓR s. 1. v. infractor. 2. v. autor …   Dicționar Român

  • autor — AUTÓR, OÁRE, autori, oare, s.m. şi f. 1. Persoană care crează o operă literară, artistică, ştiinţifică sau publicistică. 2. Persoană care face, care produce sau comite ceva. ♦ spec. Persoană care comite o infracţiune. [Pr: a u ] – Din fr. auteur …   Dicționar Român

  • fapt — FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că...,… …   Dicționar Român

  • infractor — INFRACTÓR, OÁRE, infractori, oare, s.m. şi f. Persoană care a comis o infracţiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INFRACTÓR s. (jur.) făptaş, făptuitor, răufăcător. (infractorul a fost… …   Dicționar Român

  • mahăr — MÁHĂR, mahări, s.m. (fam.) Personaj important, puternic, influent (în domeniul afacerilor, speculaţiilor, relaţiilor). ♦ (arg.) Mai mare, şef. – Din germ. Macher. Trimis de claudia, 21.09.2003. Sursa: DEX 98  MÁHĂR s. v. ştab. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • pricinaş — PRICINÁŞ, Ă, pricinaşi, e, s.m. şi f., adj.(pop.) 1. s.m. şi f., adj. (Om) certăreţ. 2. s.m. şi f. Împricinat, inculpat; făptaş, vinovat. – Pricină + suf. aş …   Dicționar Român

  • pricinuitor — PRICINUITÓR, OÁRE, pricinuitori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care produce, provoacă, prilejuieşte, dă naştere la ceva. 2. s.m. şi f. (înv.) Persoană care face, iniţiază, produce ceva. [pr.: nu i ] – Pricinui + suf. tor …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”