- fălţuitoare
- fălţuitoáre s. f. (sil. -ţu-i-), g.-d. art. fălţuitoárei; pl. fălţuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
fălţuitoare
Look at other dictionaries:
falţ — FALŢ, falţuri, s.n. 1. Cleşte de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei. 2. Fiecare dintre bucăţile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la maşina de fălţuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea … Dicționar Român
fălţuitor — FĂLŢUITÓR, OÁRE, fălţuitori, oare s. 1. s.m. şi f. Persoană calificată în operaţiile de fălţuire. 2. s.n. Unealtă (rindea specială, cuţit etc.) cu care se fălţuieşte. [pr.: ţu i ] – Fălţui + suf. tor. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
