furător

furător
FURĂTÓR, -OÁRE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoţ. – Fura + suf. -ător.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FURĂTÓR s. v. bandit, hoţ, pungaş, tâlhar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

furătór adj. m., s. m., pl. furătóri; f. sg. şi pl. furătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • JAPONIA — s. IAPONICAE ins. Zipangry Paulo Veneto, Chryse Magino, Aurea Chersonesus Merc hodie le Iapon Gallis, Iapan Hispanis et Bata vis, regio ampla Asiae, in mari Or. s. Sinico, quae tum nativâ suâ nobilitate, tum rerum ab Europaeis ibi gestarum… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • fura — FURÁ, fur, vb. I. tranz. 1. A şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu l; a hoţi, a jefui, a prăda. ♢ loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ♢ expr. Pe… …   Dicționar Român

  • hoţ — HOŢ, HOÁŢĂ, hoţi, hoaţe, s.m. şi f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (fam.) Om ştrengar, şiret. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HOŢ s. 1. pungaş, (astăzi rar) prădător, (înv. şi …   Dicționar Român

  • tâlhar — TÂLHÁR, tâlhari, s.m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (fam.) Ştrengar, hoţoman, şmecher. [var.: (reg.) tălhár s.m.] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FOAIA… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”