orânduire — ORÂNDUÍRE, orânduiri, s.f. Acţiunea de a orândui şi rezultatul ei. 1. Aşezare, grupare într o anumită ordine, într un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, întocmire; stabilire. 2. Învestire. 3. (înv. şi reg.) Hotărâre,… … Dicționar Român
saculă — SACÚLĂ, sacule, s.f. (anat.) 1. Unul dintre compartimentele urechii interne. 2. Formaţiune saciformă de dimensiuni mici. [var.: sacúl s.n.] – Din fr. saccule. Trimis de ana zecheru, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 sacúlă s. f., g. d. art … Dicționar Român
suprastructură — SUPRASTRUCTÚRĂ, suprastructuri, s.f. 1. Totalitatea concepţiilor şi instituţiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice etc. dintr o anumită formaţiune social economică, generate de baza economică a acestei formaţiuni. 2.… … Dicționar Român
brigadă — BRIGÁDĂ, brigăzi, s.f. 1. Mare unitate militară, formată dintr un număr variabil de regimente, batalioane şi divizioane. 2. Formaţie (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizaţi adesea pe echipe şi pe schimburi sau pe faze de operaţie, în … Dicționar Român
comună — COMÚNĂ, comune, s.f. 1. Unitate de bază administrativ economică, alcătuită din unul sau mai multe sate şi condusă de un primar. ♦ (În evul mediu) Aşezare urbană în ţările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăţi aşezate pe marile… … Dicționar Român
concreţiune — CONCREŢIÚNE, concreţiuni, s.f. Agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin şi prin concentrarea substanţelor minerale din soluţii apoase. [pr.: ţi u ] – Din fr. concrétion,… … Dicționar Român
formaţie — FORMÁŢIE, formaţii, s.f. 1. Alcătuire, întocmire, organizare, constituire. 2. (geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularităţi ale constituţiei lor şi care s au format în anumite condiţii geologice dintr o anumită perioadă de timp … Dicționar Român
plasmidă — PLASMÍDĂ, plasmide, s.f. (biol.) Formaţiune de acid dezoxiribonucleic prezentă în citoplasma celulelor, larg folosită în ingineria genetică, în clonare etc. – cf. fr. p l a s m i n e. Trimis de cata, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 plasmídă s. f., pl … Dicționar Român
tub — TUB, tuburi, s.n. 1. Piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre şi lungimi diferite, întrebuinţată de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare de lichide sau gaze. ♦ Sistem tehnic având o… … Dicționar Român
tubă — TÚBĂ, tube, s.f. Instrument muzical de suflat din alamă, cu registru grav, format dintr un pavilion larg, un tub răsucit şi un mecanism de pistoane. – Din fr., lat. tuba. Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 túbă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
