- tubă
- TÚBĂ, tube, s.f. Instrument muzical de suflat din alamă, cu registru grav, format dintr-un pavilion larg, un tub răsucit şi un mecanism de pistoane. – Din fr., lat. tuba.Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98túbă s. f., g.-d. art. túbei; pl. túbeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÚB//Ă tubăe f. Instrument muzical de suflat cu clape, constând dintr-un tub de alamă, răsucit de mai multe ori, terminat la un capăt cu un pavilion larg, care emite sunetele cele mai grave. /<fr., lat. tubaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÚBĂ s.f. 1. Instrument muzical de suflat, din alamă, având tonul cel mai grav, folosit mai ales în fanfare. 2. (anat.) Formaţiune canaliculară. [< it., fr. tuba].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTÚBĂ s. f. 1. instrument muzical de suflat din alamă, cu registrul cel mai grav din orchestra simfonică, constând dintr-un tub conic răsucit, terminat cu un pavilion foarte larg şi prevăzut cu un mecanism de ventile sau pistoane. 2. (anat.) formaţiune canaliculară. (< fr., it., lat. tuba)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.