- concreţiune
- CONCREŢIÚNE, concreţiuni, s.f. Agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin şi prin concentrarea substanţelor minerale din soluţii apoase. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. concrétion, lat. concretio, -onis.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CONCREŢIÚNE s. v. calcul.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconcreţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. concreţiúnii; pl. concreţiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONCREŢIÚN//E concreţiunei f. 1) tehn. Corp solid format din compuşi metalici, ca rezultat al unui tratament termic. 2) Agregat monomineral sau polimineral inclus într-o rocă sedimentară sau în sol; sediment constând din substanţe minerale, depuse în jurul unui corp străin. [Sil. -ţi-u-] /<fr. concretion, lat. concrecio, concreţiuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONCREŢIÚNE s.f. Concreţionare. ♦ Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanţelor minerale din soluţii apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♦ Formaţiune constând din precipitări de săruri în ţesuturi sau organe cavitare. [pron. -ţi-u-. / < fr. concrétion].Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DNCONCREŢIÚNE s. f. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanţelor minerale din soluţii apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♢ formaţiune din precipitări de săruri în ţesuturi sau organe cavitare. (< fr. concretion, lat. concretio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.