concreţiona

CONCREŢIONÁ, concreţionez, vb. I. refl. A suferi procesul de concreţionare. [pr.: -ţi-o-] – Din fr. concrétionner.

Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98



concreţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. concreţionéz, 3 sg. şi pl. concreţioneáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE CONCREŢION//Á se concreţionaeáză intranz. (despre compuşi metalici sau organici) A se transforma în concreţiune; a deveni solid ca urmare a unui tratament termic. [Sil. -ţi-o-] /<fr. concrétionner

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONCREŢIONÁ vb. I. refl. A suferi procesul de concreţionare. [pron. -ţi-o-. / < fr. concrétionner].

Trimis de LauraGellner, 10.04.2006. Sursa: DN



CONCREŢIONÁ vb. refl. a suferi procesul de concreţionare. (< fr. concrétionner)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN