răscruce — RĂSCRÚCE, răscruci, s.f. 1. Loc unde se încrucişează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspântie. ♢ (pop.) Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit. ♢ loc. adj. şi adv. În răscruce … Dicționar Român
aripă — ÁRIPĂ, aripi, s.f. 1. Organ al păsărilor, al unor insecte şi al unor mamifere, care serveşte la zbor. ♢ expr. A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independenţă, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a… … Dicționar Român
cuţit — CUŢÍT, cuţite, s.n. 1. Instrument de tăiat, format dintr o lamă metalică şi dintr un mâner, având numeroase şi variate întrebuinţări în gospodărie, în atelier etc. ♢ expr. A avea pâinea şi cuţitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea,… … Dicționar Român
fof — – Rădăcină expresivă care pare a reda ideea de a mormăi, a bălmăji . Această idee trebuie să fie proprie consonanţei f f, pentru că apare şi în formele cu infix farf şi fîlf (s.v.), ca şi în var. fonf. Der. forîrnă, s.f. (femeie fonfăită);… … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
spetează — SPETEÁZĂ, speteze, s.f. 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., de care îşi reazămă spatele cel care şade; spătar1, rezemătoare. 2. Bucată de scândură îngustă care serveşte ca element de sprijin sau de legătură între diverse părţi ale… … Dicționar Român
şiştor — ŞIŞTÓR, şiştori, s.m. (pop.) 1. Par ascuţit care se pune în vârful caselor ţărăneşti. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinşi la capete în târcoalele prâsnelului morii. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 ŞIŞTÓR s.… … Dicționar Român
