flămânzare

flămânzare
FLĂMÂNZÁRE, flămânzări, s.f. (reg.; la unele animale) Partea scobita a corpului cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului; deşert. – Flămânzi (pl. lui flămând) + suf. -are.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FLĂMÂNZÁRE s. v. deşert.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

flămânzáre s. f., g.-d. art. flămânzării; pl. flămânzări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • slabină — SLÁBINĂ s. v. deşert, flămânzare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  slábină, slábini, s.f. (reg.) 1. (la animale) parte moale şi scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului; deşert, flămânzare. 2. (la oameni)… …   Dicționar Român

  • bărdăhan — BĂRDĂHÁN s. v. deşert, flămânzare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • cobie — CÓBIE s. v. iadeş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cóbie, cóbii, s.f. (reg.) 1. noadă (la om), târtiţă (la animale). 2. rădăcina cozii (la cal). 3. (reg.) iadeş (la păsări). 4. locul gol de lângă şoldul vitelor; flămânzare, cof.… …   Dicționar Român

  • cof — cof, cófuri, s.n. (reg.) 1. albie. 2. adâncitură de deasupra şoldului la vite; flămânzare. 3. căpiţă de fân. Trimis de blaurb, 18.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • deşert — DEŞÉRT, ÁRTĂ, (1) deşerţi, arte, adj., (II) deşerturi, s.n. I. adj. 1. Care nu conţine nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, ţări, regiuni) Lipsit de vietăţi şi de vegetaţie; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. fig. Lipsit de temei; amăgitor …   Dicționar Român

  • flămând — FLĂMẤND, Ă, flămânzi, de, adj. (Adesea substantivat) Care simte senzaţia de foame, căruia îi este foame; înfometat, famelic. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  Flămând ≠ sătul, îmbuibat Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • iie — iíe, iii, iiuri, s.f. şi n. (înv.) 1. Moalele burţii la vite; flămânzare, deşert, stinghie. 2. Pielea care atârnă sub burta boului; guşă, salbă. 3. (la om) Măruntaie, cimţ, rărunchi, viscere. 4. Chişiţa calului. Trimis de claudia, 12.03.2009.… …   Dicționar Român

  • pocâlteală — pocâlteálă pocăltéli, s.f. (reg.) 1. pocâltire, slăbire accentuată; istovire de foame. 2. flămânzare (la vite). Trimis de blaurb, 04.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • pohoială — POHOIÁLĂ s. v. albeaţă, cataractă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pohoiálă, s.f. (înv. şi reg.) 1. boală de ochi la cai, datorită căreia aceştia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare). 2. membrană care înveleşte… …   Dicționar Român

  • puvuială — puvuiálă, puvuiéli, s.f. (reg.) flămânzare (la vite). Trimis de blaurb, 09.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”