- flămând
- FLĂMẤND, -Ă, flămânzi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care simte senzaţia de foame, căruia îi este foame; înfometat, famelic. – et. nec.Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX '98Flămând ≠ sătul, îmbuibatTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeFLĂMÂND adj. flămânzit, înfometat, nemâncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. şi Ban.) sec. (E veşnic flămând.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeflămând adj. m., pl. flămânzi; f. sg. flămândă, pl. flămândeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFLĂMÂN//D flămânddă (flămândzi, flămândde) 1) şi substantival Care are senzaţia de foame; căruia îi este foame. Animal flămând. 2) fig. fam. Care este dornic de ceva. flămând de lucru. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXflămấnd (flămấndă), adj. Care simte senzaţia de foame, înfometat. – Mr. flămunt, megl. flămund, istr. flămănt. – lat. f a m e l i c u s, cu l propagat (*flamelicus) sau expresiv, cf. 3415 (flacără) şi ulterior disimulat *flamen(i)cus; consoana finală ca în stîng. – Der. flămînjós, adj. (flămând); flămânjúne, s.f. (foame); flămânzáre, s.f. (Trans., deşert, parte a corpului unui animal); flămânzénie, s.f. (starea unei persoane care posteşte); flămânzí, vb. (a-i fi foame; a provoca foamea); flămânzícă, s.f. (plantă, Drama nemorosa); flămânzílă, s.m. (poreclă dată persoanelor veşnic flămânde). – [3419]Trimis de claudia, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.