fizic

fizic
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., subst. 1. adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare. ♦ Care aparţine simţurilor. Plăceri fizice. 2. s.n. Aspectul exterior al unei persoane; constituţie naturală a unei persoane. 3. adj. Care aparţine materiei, privitor la materie; material; concret. ♢ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeţei terestre şi a mediului geografic. 4. s.f. Ştiinţă fundamentală din ciclul ştiinţelor naturii care studiază proprietăţile şi structura materiei, formele mişcării ei şi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum şi transformările reciproce ale acestor forme de mişcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei ştiinţe. 5. adj. Care aparţine fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

fízic adj. m., pl. fízici; f. sg. fízică, pl. fízice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

fízic s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FÍZIC1 n. rar Exterior al unei persoane. /<fr. physique, lat. physicus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FÍZI//C2 fiziccă (fizicci, fizicce) 1) Care ţine de corpul fiinţelor vii şi de activitatea musculară; propriu corpului fiinţelor vii şi activităţii musculare. Forţă fiziccă. Dezvoltare fiziccă. 2) Care ţine de materie; propriu materiei. ♢ Geografie fiziccă ramură a geografiei care se ocupă cu studiul naturii suprafeţei terestre şi mediului geografic. 3) Care ţine de fizică; propriu fizicii. /<fr. physique, lat. physicus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FÍZIC, -Ă adj. 1. Referitor la corpul omului şi la activitatea musculară. 2. Referitor la materie, material; concret. ♢ Geografie fizică = ramură a geografiei care studiază natura suprafeţei terestre şi a mediului geografic. 3. Referitor la metodele fizicii, la fenomenele pe care le studiază fizica. // s.n. Înfăţişare, aspect exterior al (corpului) unei persoane. [var. fisic, -ă adj. / < fr. physique, lat. physicus, gr. physikos].
Trimis de LauraGellner, 30.03.2005. Sursa: DN

FÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la corpul omului şi la activitatea musculară. 2. referitor la materie, material, concret. 3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. ştiinţă care studiază structura şi proprietăţile materiei, cu formele mişcării ei şi cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. o fizic atomică = parte a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale atomilor; fizic nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietăţile nucleului atomic. (< fr. physique, lat. physicus, gr. physikos)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • fízic — I. adj. m., pl. fízici; f. sg. fízicã, pl. fízice II. s. n …   Romanian orthography

  • fizică — FÍZIC adj., s. 1. adj. v. corporal. 2. adj. v. sexual. 3. adj. v. trupesc. 4. adj. pământesc, trupesc. (O iubire fizică.) 5. s. v. conformaţie. 6 …   Dicționar Român

  • fiziceşte — FIZICÉŞTE adv. Sub raportul fizic (1); în ce priveşte fizicul (2). – Fizic + suf. eşte. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FIZICÉŞTE adv. trupeşte. (fiziceşte se simte bine.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • polarizare — POLARIZÁRE, polarizări, s.f. Acţiunea de a (se) polariza şi rezultatul ei. 1. (fiz.) Proces prin care un corp sau un sistem fizic dobândeşte proprietatea de polaritate (1); stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♢ Polarizare… …   Dicționar Român

  • epavă — EPÁVĂ, epave, s.f. Rămăşiţă a unei nave scufundate sau eşuate. ♦ fig. Persoană ajunsă într o stare fizică sau morală mizerabilă, om distrus, ruinat (fizic sau moral). – Din fr. épave. Trimis de claudia, 13.06.2004. Sursa: DEX 98  epávă s. f., g …   Dicționar Român

  • izocor — IZOCÓR, Ă, izocori, e, adj., s.f. 1. adj. (Despre procesele sau transformările sistemelor fizice) Care are loc la un volum constant. 2. s.f. Curbă care reprezintă pe o diagramă o transformare izocoră (1). – Din fr. isochore. Trimis de valeriu, 15 …   Dicționar Român

  • normal — NORMÁL, Ă, normali, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într un punct al unei curbe. Linie normală (şi… …   Dicționar Român

  • tară — TÁRĂ1, tare, s.f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăţi nemarcate formate din diferite bucăţi de metal sau de sticlă, care se întrebuinţează la diferite cântăriri de laborator. 3. (mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico chimice de bază ale… …   Dicționar Român

  • ablaţiune — ablaţiúne s. f. 1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire… …   Dicționar Român

  • decolorant — DECOLORÁNT, Ă, decoloranţi, te, adj., s.m. 1. adj. Care decolorează (2). 2. s.m. Material, substanţă sau agent fizic care are proprietatea de a decolora (2). – Din fr. décolorant. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  Decolorant ≠ colorant …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”