ferăstrău

ferăstrău
FERĂSTRẮU, ferăstraie, s.n. 1. Unealtă sau maşină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oţel (cu dinţi ascuţiţi), pusă în mişcare manual sau pe cale mecanică şi folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuş pentru a emite sunete. [var.: (1) ferestrắu, fierăstrắu, herăstrắu s.n.] – Firiz + suf. -ău (contaminat cu fereastră sau ferestrui).
Trimis de Darko, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FERĂSTRĂU s. (tehn.) (reg.) chimilioară, corzar, firez.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

FERĂSTRĂU s. v. iarba-osului, mălăoi.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ferăstrău s. n., art. ferăstrăul; pl. ferăstráie
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

péşte-ferăstrău s. m.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FERĂSTR//ẮU ferăstrăuáie n. 1) Unealtă prevăzută cu o lamă (cu dinţi ascuţiţi), acţionată manual şi folosită la tăiat (lemne). ♢ ferăstrău cu ramă ferăstrău cu lama montată într-un cadru. ferăstrău electric portativ maşină-unealtă având un lanţ prevăzut cu dinţi tăietori, acţionată de un motor electric. ferăstrău circular maşină-unealtă prevăzută cu un disc dinţat, care, în timpul funcţionării, execută o mişcare de rotaţie. 2) Instrument muzical constând dintr-o lamă dinţată care produce sunete cu ajutorul unui arcuş. /<ung. fürésztö
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

fierăstrắu / ferăstrắu s. n., art. fierăstrắul / ferăstrắul; pl. fierăstráie / ferăstráie
Trimis de Laura-ana, 28.10.2008. Sursa: DOOM 2

ferăstrắu (-aíe), s.n. – 1. Unealtă prevăzută cu o lamă pentru tăiatul lemnelor. – 2. Joagăr. – 3. Plantă (Helianthemum vulgare). – 4. Nume vulgar al constelaţiei Casiopeea. Mag. fürészni "a tăia cu ferăstrăul", prin intermediul var. firisău, care presupune un prototip mag. *füresző (Puşcariu, Dacor., VII, 467; Puşcariu, Lr., 31; DAR; cf. Cihac, II, 498; Gáldi, Dict., 90); numele mag. al uneltei este füresz. Numeroase var.: feres(t)eu, feres(t)ău, heres(t)eu, herăs(tr)ău, fieres(t)eu, fierăs(tr)ău, ultimele prin încrucişare cu fier. Sensul 4 pare a reprezenta alt cuvînt mag. forasztὁ (Gáldi, Dict., 129). – Der. ferăst(r)ui (var. fierăst(r)ui), vb. (a tăia cu ferăstrăul). Din mag. füresz "ferăstrău" derivă şi firesar, s.m. (insectă, Rynchites cupreus), şi firiz, s.n. (Trans., ferăstrău de mînă).
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • joagăr — JOÁGĂR, joagăre, s.n. 1. Ferăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcţionează cu o mişcare alternativă, fiind acţionat de forţa apei curgătoare prin intermediul unei roţi de apă. 2. Ferăstrău mare având o pânză lungă cu dinţi mari şi …   Dicționar Român

  • beschie — BÉSCHIE, beschii, s.f. Ferăstrău format dintr o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acţionat de două persoane. [var.: béşchie s.f.] – cf. bg. b i č k i j a. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BÉSCHIE s. (tehn.) ciochie …   Dicționar Român

  • gater — GÁTER, gatere, s.n. Ferăstrău mecanic; joagăr. – Din germ. Gatter. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÁTER s. joagăr, (reg.) moară, (Maram. şi nordul Transilv.) spată. (Lemne tăiate la gater.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • bomfaier — BOMFÁIER, bomfaiere, s.n. Ferăstrău de mână pentru tăiat metale. [acc. şi: bómfaier] – Din engl. bonfire. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  bomfáier s. n. (sil. fa ier), pl. bomfáiere Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • circular — CIRCULÁR, Ă, circulari, e, adj., s.f. 1. adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ♢ Ferăstrău circular (şi substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dinţat, care taie învârtindu se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) …   Dicționar Român

  • traforaj — TRAFORÁJ, traforaje, s.n. Decupare cu ajutorul unui ferăstrău special a unor piese sau figuri artistice desenate pe o placă subţire de lemn, de metal etc. ♦ Unelte folosite în acest scop. – Trafora + suf. aj. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • peşte — PÉŞTE, peşti, s.m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi şi bogată în secreţii mucoase, cu membrele transformate în înotătoare şi cu respiraţie branhială; (şi la sg.; adesea… …   Dicționar Român

  • pânză — PẤNZĂ, pânze, s.f. I. 1. Ţesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecţionează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această ţesătură. ♢ Pânză de casă = pânză ţesută la războiul manual; pânză ţărănească. ♢ loc …   Dicționar Român

  • seratiform — SERATIFÓRM, Ă adj. (Despre un organ vegetal) Care are aspectul unei lame de ferăstrău. [< fr. serratiforme, cf. lat. serra – ferăstrău, forma – formă]. Trimis de LauraGellner, 08.09.2005. Sursa: DN  SERATIFÓRM, Ă adj. (despre organe vegetale) …   Dicționar Român

  • bodârlău — BODÂRLẮU, bodârlăi, s.m. (ornit.) Cufundar. ♢ Compus: bodârlău cu ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu raţa, având zimţii laterali ai ciocului asemănători cu dinţii de ferăstrău (Mergus merganser). – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”