- pânză
- PẤNZĂ, pânze, s.f. I. 1. Ţesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecţionează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această ţesătură. ♢ Pânză de casă = pânză ţesută la războiul manual; pânză ţărănească. ♢ loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruţător. ♢ expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluşi cu greu; a vedea ca prin sită. Ţine-te (sau să te ţii) pânză (să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acţiune grea şi de durată, de un lucru care se desfăşoară cu mare intensitate şi care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) pânza de pe ochi = a începe să înţeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situaţie; a i se deschide ochii. (Adverbial) A curge pânză = a curge fără întrerupere. A ţese pânzele = a face intrigi. A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuşi planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦ fig. Şir, rând (de oameni). ♦ fig. Şuviţă; fascicul. 2. Bucată de pânză (1) cu diferite întrebuinţări; a) ţesătură cu care se acoperă faţa sau trupul mortului; giulgiu. (expr.) Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau de pe ochi, de pe faţă), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab; b) (la pl.) bucată mare de ţesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas şi care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă; c) bucată de ţesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; p. ext. tablou: d) (în sintagma) pânză de cort = foaie de cort; e) ţesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecţie; ecran. 3. Ţesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada. 4. Ţesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ♢ Pânză de calc = pânză subţire şi transparentă pe care se desenează planuri tehnice. II. 1. Lama sau tăişul de metal al unor instrumente. ♢ Pânză de ferăstrău = tăişul de metal al unui ferăstrău. 2. (geol.; în sintagmele) Pânză de şariaj = ansamblu de straturi geologice mai vechi, deplasate şi împinse prin mişcările tectonice peste altele mai noi; suprafaţa pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces. Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave. Pânză de apă subterană = strat acvifer. 3. Desiş (de copaci) lung şi îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. – et. nec.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PÂNZĂ s. 1. (înv. şi reg.) pânzătură, (reg.) pănură, pânzare. (A cumpărat doi metri de pânză.) 2. pânză de cort v. foaie de cort. 3. v. velă. 4. v. păienjeniş. 5. v. pictură. 6. lamă, tăiş. (pânză ferăstrăului, a coasei.) 7. (geol.) strat. (pânză freatică.) 8. (geol.) vână. (O pânză de apă freatică.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePÂNZĂ s. v. aşternut, bor, cearşaf, giulgiu, linţoliu, margine.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepânză s. f., g.-d. art. pânzei; pl. pânzeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÂNZ//Ă pânzăe f. 1) Ţesătură obţinută din fibre naturale (de bumbac, cânepă, in etc.), de obicei albă, folosită, mai ales, la confecţionarea albiturilor. ♢ pânză de casă pânză ţesută la stative. pânză tare pânză rară, mult scrobită, folosită în croitorie. pânză de păianjen păienjeniş. A zări (sau a vedea) ca prin pânză a vedea nedesluşit; a vedea ca prin ceaţă. A i se lua (sau a i se ridica, a-i cădea) pânzăa de pe ochi a) a începe să vadă mai bine; b) a începe să privească lucrurile cum trebuie. A ţese pânzăele a urzi intrigi. A prinde (sau a lega) gura pânzăei a) a face noduri la capetele urzelii după terminarea ţesutului; b) a scăpa de greutăţi; a o duce mai bine. Până-n pânzăele albe până la extrem. 2) fig. Suprafaţă continuă şi netedă; întindere. pânzăa cerului. ♢ pânză de apă subterană strat de apă aflat în interiorul solului. 3) mai ales la pl. Bucată mare de ţesătură rezistentă, fixată de catargul unui vas, care, fiind întinsă de vânt, provoacă propulsarea vasului; velă. Iaht cu pânzăe. ♢ A întinde pânzăele a) a desface pânzele pe un vas; b) a iniţia o acţiune; a întreprinde ceva. 4) Pictură executată pe o bucată de ţesătură; tablou. pânzăele încântătoare ale lui Picasso. 5) Împletitură din diferite fire (textile, metalice etc.) folosită în scopuri tehnice. 6) Lamă dinţată pe care se produce procesul de şariaj. [G.-D. pânzei] /Orig. nec.Trimis de siveco, 31.10.2008. Sursa: NODEXpînză (pấnze), s.f. – 1. Ţesătură. – 2. Ţesătură cu care se acoperă faţa morţilor. – 3. Giulgiu. – 4. Ţesătură de păianjen. – 5. Velă (la nave). – 6. (Mold.) Plasă de pescuit. – 7. Albeaţă pe ochi. – Strat, rînd, văl. – 9. Extindere, suprafaţă. – 10. Tablou, pictură. – 11. Lamă de ferăstrău. – 12. Lamă de topor. – Mr. pîndză, megl. pǫndză, istr. pănzę. lat. *pandea "ţesătură", probabil rezultat din încrucişarea lui pannus cu brandeum, cf. brînză, brîu. Etimonul este admis în general, dar explicaţia lui diferă de la autor la autor: der. din pandĕre "a întinde" (Puşcariu 1373; Tiktin; REW 6190; Densusianu, GS, II, 320); sau în loc de *pannea ‹ pannus (Skok, Arhiv za arbanašku Starinu, I, 15, cf. Rosetti, I, 161). Der. din tracul penza (Pascu, I, 191) legată de gr. πήνη este dubioasă, ca şi legătura cu gr. πενίζομαι "a ţese". Der. pînzar, s.m. (fabricant sau vînzător de pînză); pînzărie, s.f. (atelier, prăvălie); pînzătură, s.f. (ţesătură, pînză; fular; lenjerie, rufărie); pînzea, s.f. (bucată de pînză fixată la gherghef); pînzet, s.n. (rufărie, albituri) se foloseşte mai ales la pl. pînzeturi; pînziş, s.n. (înveliş, strat); pînzui, vb. (a înfăşura un mort în giulgiu; a ascuţi securea; a echipa o ambarcaţie); împînzi, vb. (a întinde, a răspîndi, a desfăşura; a acoperi, a ocupa, a invada).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.