- bodârlău
- BODÂRLẮU, bodârlăi, s.m. (ornit.) Cufundar. ♢ Compus: bodârlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu raţa, având zimţii laterali ai ciocului asemănători cu dinţii de ferăstrău (Mergus merganser). – et. nec.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BODÂRLĂU s. (ornit.) 1. v. corcodel. 2. v. cufundar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebodârlău s. m., art. bodârlăul; pl. bodârlăi, art. bodârlăiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbodârlắu, (bodârlắi), s.m. – Cufundar, Colymbus glacialis. – var. bodârlan. Origine incertă, probabil expresivă. Din mag. bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul rom., din mag. bukdar "cufundar", der. de la bukdolni "a se cufunda" (cf., Cihac, II, 483 şi DAR). Der. bodârlău, s.n. (închisoare), al cărui semantism se explică prin imaginea, proprie limbajului argotic, care confundă faptul de "a merge la închisoare" cu acela de "a se cufunda"; modârlan, s.m. (bădăran, mârlan).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.