femélã — s. f., g. d. art. femélei; pl. feméle … Romanian orthography
cucă — CÚCĂ1, cuci, s.f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struţ), pe care o purtau căpeteniile turceşti şi domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CÚCĂ2, cuci, s.f. (Rar)… … Dicționar Român
curcă — CÚRCĂ, curci, s.f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ♢ Curcă bronzată = rasă de curci crescută şi în ţara noastră, cu greutate corporală mare. ♢ expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut,… … Dicționar Român
ciută — CIÚTĂ, ciute, s.f. Femela cerbului; cerboaică. ♦ Epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mişcări vioaie şi pline de eleganţă. – cf. alb. s h u t ë. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CIÚTĂ s. (zool.) cerboaică. (ciută e femela… … Dicționar Român
căţea — CĂŢEÁ, căţele, s.f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ♢ expr. (Rar) Căţea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. fig. (arg.) Mitralieră. lat. catella. Trimis de valeriu, 22.01.2008. Sursa: DEX 98 CĂŢEÁ s. (zool.) ( … Dicționar Român
femeiuşcă — FEMEIÚŞCĂ, femeiuşti s.f. Diminutiv al lui femeie; (admirativ) femeie drăguţă, vioaie, plină de temperament; (peior.) femeie rea, uşoară, neserioasă. 2. Femelă. [pr.: me iuş ] – Femeie + suf. uşcă. Trimis de ana zecheru, 03.05.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
iapă — IÁPĂ, iepe, s.f. 1. Femela calului. ♢ expr. A bate şaua (ca) să priceapă (sau să înţeleagă) iapa = a da să se înţeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva. 2. (reg.) Tălpig (la războiul de ţesut). – lat. equa. Trimis de gall, 02.06.2008 … Dicționar Român
marsupial — MARSUPIÁL, marsupiale, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere inferioare, a căror femelă are o pungă abdominală în care îşi ţine puii după naştere; (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin. [pr.: pi al] – Din fr. marsupial. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
măgăriţă — MĂGĂRÍŢĂ, măgăriţe, s.f. 1. Femela măgarului (1); măgăreaţă. 2. Calificativ dat unei femei proaste, încăpăţânate sau obraznice. [acc. şi mắgăriţă] – Măgar + suf. iţă. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂGĂRÍŢĂ s. (zool.) (înv. şi reg … Dicționar Român
ovovivipar — OVOVIVIPÁR, Ă, ovovivipari, e, adj. (Despre animale) Care se înmulţeşte prin ouă, pe care femela le cloceşte în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare.… … Dicționar Român
