fecior

fecior
FECIÓR, feciori, s.m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinţii săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boiereşti; valet, camerier, lacheu. ♢ Fecior boieresc = slujbaş pe moşia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [var.: (reg.) ficiór s.m.] – lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior.
Trimis de cornel, 09.05.2004. Sursa: DEX '98

FECIÓR s. 1. v. fiu. 2. v. flăcău. 3. v. valet.
Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: Sinonime

IARBA-FECIÓRILOR s. v. feciorică.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

feciór s. m., pl. fecióri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FECIÓR feciori m. 1) Persoană de sex masculin luată în raport cu părinţii săi; fiu; băiat. ♢ fecior de lele copil din flori. 2) Tânăr neînsurat; flăcău; cavaler. 3) înv. Servitor la curţile boiereşti; valet; lacheu. /<lat. fetiolus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

feciór (fecióri), s.m. – 1. (înv.) Copil. – 2. Băiat, tînăr, flăcău. – 3. Servitor, valet. – Mr., megl. fiţor, istr. feţor. lat. *fĕtĭolus, dim. de la fĕtus (Puşcariu 593; Candrea-Dens., 561; REW 3273; DAR), sau mai probabil der. internă de la făt › *fetcior sau *fetşor. Folosirea sa este generală, cf. ALR, 187. – Der. fecioară, s.f. (fată virgină), istr. feţǫre (după Puşcariu 594 şi DAR, din lat. *fĕtĭola); feciorandru, s.m. (flăcău); feciorariţă, s.f. (rar, Trans., fată bărbătoasă); feciorelnic, adj. (virginal); fecioresc, adj. (virginal; Trans., propriu băieţilor); fecioreşte, adv. (în mod feciorelnic); feciori, vb. (înv., a trăi în mod cast; Trans., a duce viaţă de copil); feciorică, s.f. (plantă, Herniaria glabra); feciorie, s.f. (virginitate; Trans., tinereţe); feciorime, s.f. (Trans., mulţime de feciori); desfeciori, vb. (a deflora, a dezvirgina). – Din rom. provin alb. fičor (Jokl, RF, II, 246), bg. fičor (Capidan, Raporturile, 195), mag. ficsor (Edelspacher 14; Candrea, Elemente, 407).
Trimis de blaurb, 06.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • feciór — s. m., pl. fecióri …   Romanian orthography

  • N. D. Cocea — Nicolae Dumitru (N. D.) Cocea Late 1930s photograph of Cocea Born November 29, 1880(1880 11 29) Bârlad Died February 1, 1949( …   Wikipedia

  • fecioresc — FECIORÉSC1, EÁSCĂ, fecioreşti, adj. Care aparţine fecioarei (1), privitor la fecioară; p. ext. feciorelnic. – Fecioară + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FECIORÉSC2, EÁSCĂ, fecioreşti, adj. Care aparţine feciorilor… …   Dicționar Român

  • feciorie — FECIORÍE1 s.f. Calitatea de a fi fecioară (1); castitate, virginitate, fetie; p. ext. curăţenie morală (proprie unei fecioare). – Fecioară + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FECIORÍE2 s.f. Timpul cât cineva este fecior …   Dicționar Român

  • feciori — FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. intranz. (pop.) A şi trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  feciorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. feciorésc, 3 …   Dicționar Român

  • făt — FĂT, feţi, s.m. 1. Produs de concepţie din uterul mamiferelor, din momentul când începe a avea mişcări proprii şi formele caracteristice speciei şi până când se naşte; fetus. 2. (pop. şi poetic) Fecior, fiu; băiat, copil. ♢ (pop.) Fătul meu,… …   Dicționar Român

  • camerier — CAMERIÉR, camerieri, s.m. (Ieşit din uz) Om de serviciu care avea grijă de camera de culcare şi de îmbrăcămintea stăpânului; fecior, valet. [pr.: ri er] – Din fr. camérier. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CAMERIÉR s. v. fecior,… …   Dicționar Român

  • cocon — COCÓN1, coconi, s.m. 1. (pop.) Termen de politeţe care denumeşte un bărbat; domn. 2. (înv. şi pop.) Fiu, fecior (aparţinând unor părinţi din clasele sociale înalte). 3. (înv. şi reg.) Copil mic, abia născut, prunc. [var.: cucón s.m., cónul …   Dicționar Român

  • fiu — FIU, fii, s.m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinţii săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. fig. Cetăţean, membru… …   Dicționar Român

  • flăcău — FLĂCẮU, flăcăi, s.m. Tânăr neînsurat; fecior, june. ♢ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinereţe şi nu s a însurat. – cf. sl. c h l a k ŭ holtei . Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  FLĂCĂU s., adj. 1. s …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”