- fiu
- FIU, fii, s.m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinţii săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. fig. Cetăţean, membru al unei colectivităţi (de care acesta se simte foarte ataşat). – lat. fîlius.Trimis de LauraGellner, 17.12.2008. Sursa: DEX '98FIU s. 1. băiat, copil, fecior, (înv. şi pop.) făt, (Ban.) cocon. (Are tata trei fiu.) 2. (art.) v. junior.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefiu s. m., art. fíul; pl. fii, art. fíii (sil. fi-ii)Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Dicţionar ortograficFIU fii m. Persoană de sex masculin luată în raport cu părinţii săi; fecior; băiat. /<lat. filiusTrimis de siveco, 11.04.2008. Sursa: NODEXfíu (fíi), s.m. – Copil, băiat (considerat în raport cu părinţii). – Mr. h’il’u, megl. il’u, istr. fil’. lat. fῑlius (Puşcariu 618; Candrea-Dens., 588; REW 3303; DAR), cf. it. figlio, fr. fils, sp. hijo, port. filho. cf. şi fie. Der. firesc, adj. (filial); înfia, vb. (a adopta). – Der. neol. (din fr.) filial, adj.; filiaţi(un)e, s.f.; afilia, vb. Din rom. provine rut. fil (Miklosich, Wander., 15).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.