expiráţie — s. f. (sil. ţi e), art. expiráţia (sil. ţi a), g. d. art. expiráţiei; pl. expiráţii, art. expiráţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
expirare — EXPIRÁRE, expirări, s.f. Faptul de a expira; expiraţie, săvârşire; împlinire. ♦ Scadenţă a unui termen. – v. expira. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 expiráre s. f., g. d. art. expirării; pl. expirări Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
halenă — HALÉNĂ s.f. (livr.) Aer care iese din plămâni prin expiraţie. – Din fr. haleine. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 halénă s. f., g. d. art. halénei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic HALÉNĂ (m … Dicționar Român
tuse — TÚSE s.f. Act reflex format dintr o inspiraţie scurtă urmată de o expiraţie bruscă şi zgomotoasă, de intensitate şi frecvenţă variabile (însoţită de expectoraţii), cauzat de îmbolnăvirea aparatului respirator, de alunecarea în trahee a unor… … Dicționar Român
ВЕНТИЛЯЦИЯ ВЫТЯЖНАЯ — вентиляция, обеспечивающая воздухообмен в помещениях путём вытяжки загрязнённого воздуха из внутреннего объёма (Болгарский язык; Български) смукателна [изтегляща] вентилация (Чешский язык; Čeština) podtlakové větrání; odsávání vzduchu (Немецкий… … Строительный словарь
ВЕНТИЛЯЦИЯ ПРИТОЧНО-ВЫТЯЖНАЯ — вентиляция, обеспечивающая регулируемый воздухообмен в помещениях путём принудительной подачи чистого воздуха (приток) и удаления отработанного (загрязнённого) воздуха вытяжкой (Болгарский язык; Български) приточно изтегляща вентилация (Чешский… … Строительный словарь
căsca — CĂSCÁ, casc, vb. I. 1. tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. ♢ expr. A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a… … Dicționar Român
inspiraţie — inspiráţie s. f. (sil. ţi e), art. inspiráţia (sil. ţi a), g. d. art. inspiráţiei; pl. inspiráţii, art. inspiráţiile (sil. ţi i ) Trimis de siveco, 03.08.2006. Sursa: Dicţionar ortografic INSPIRÁŢI//E inspiraţiei f. 1) (în opoziţie cu… … Dicționar Român
oftat — OFTÁT, oftaturi, s.n. Respiraţie puternică, profundă şi prelungă, însoţită în expiraţie de un zgomot caracteristic care întrerupe ritmul respirator normal, pricinuită de o durere morală (sau fizică); suspin, oftătură, aht, oft, oftare. – v. ofta … Dicționar Român
respira — RESPIRÁ, respír, vb. I. intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspiraţie, aer şi a da afară, prin expiraţie, bioxidul de carbon şi vaporii de apă rezultaţi din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. fig. A răspândi, a revărsa, a… … Dicționar Român
