- tuse
- TÚSE s.f. Act reflex format dintr-o inspiraţie scurtă urmată de o expiraţie bruscă şi zgomotoasă, de intensitate şi frecvenţă variabile (însoţită de expectoraţii), cauzat de îmbolnăvirea aparatului respirator, de alunecarea în trahee a unor corpuri străine etc. – lat. tussis.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98túse s. f., art. túsea, g.-d. art. túseiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÚSE f. Expiraţie bruscă şi zgomotoasă cauzată de iritarea mucoasei căilor respiratorii sau de acţiunea altor factori. ♢ tuse convulsivă (sau măgărească) boală contagioasă acută, frecventă la copii, care se manifestă prin accese violente, spasmodice de tuse. [art. tusea; G.-D. tusei] /<lat. tussisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtúse s.f. – Act respirator reflex cauzat de îmbolnăvire. – var. Mold. tusă. Mr., megl. tuse. lat. tūssis (Puşcariu 1781; REW 9016), cf. it., port. tosse, prov., cat., sp. tos, fr. toux. – Der. tuşi (mr. tuşedz, tuşire), vb. (a avea un acces de tuse), din lat. tussῑre (Puşcariu 1782; REW 9015), cf. it. tossire, engad., port. tussir, prov., cat. tossir, v. fr. toussir, sp. toser, cuvînt de uz general (ALR, I, 146); tuset, s.n. (acces de tuse); tuşit, s.n. (access de tuse); tuşitură, s.f. (tuse).Trimis de blaurb, 12.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.