excrescénţã — s. f., g. d. art. excrescénţei; pl. excrescénţe … Romanian orthography
tubercul — TUBÉRCUL, tuberculi, s.m. 1. Tulpină subterană, scurtă şi îngroşată, care înmagazinează substanţele de rezervă ale unor plante. 2. (anat.) Denumire pentru diferite proeminenţe aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3. (med.) Mică tumoare… … Dicționar Român
cecidie — CECIDÍE s.f. Excrescenţă pe diferite organe ale plantelor, provocată de unii paraziţi (bacterii, ciuperci sau insecte); gală2. – Din fr. cécidie. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CECIDÍE s. (FITOP.) gală. (cecidie apare ca o… … Dicționar Român
verucă — VERÚCĂ, veruce, s.f. (med.) Excrescenţă papilară provocată de un virus; neg, aluniţă. – Din lat. verruca. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VERÚCĂ s. v. neg. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime verúcă s. f., g. d … Dicționar Român
creastă — CREÁSTĂ, creste, s.f. 1. Excrescenţă cărnoasă, de obicei roşie şi dinţată, sau moţ de pene pe care le au la cap unele păsări. ♢ Compus: creasta cocoşului = a) plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori roşii sau galbene, reunite la vârful tulpinii… … Dicționar Român
flagel — FLAGÉL, (1, 2) flageluri, s.n., (3, 4) flageli, s.m. 1. s.n. (Rar) Bici: mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. s.n. fig. Calamitate, dezastru: spec. boală, epidemie, molimă. 3. s.m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare şi… … Dicționar Român
gogoaşă — GOGOÁŞĂ, gogoşi (gogoaşe), s.f. 1. Produs de patiserie făcut din aluat dospit şi prăjit în grăsime, peste care se presară zahăr. ♦ fig. (mai ales la pl.) Minciună (evidentă). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. de , care arată … Dicționar Român
polip — POLÍP, polipi, s.m. 1. Nume generic dat animalelor celenterate de forma unui săculeţ şi cu gura înconjurată de tentacule, care trăiesc fixate. 2. Tumoare benignă care se formează pe unele mucoase. – Din fr. polype. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
vegetaţie — VEGETÁŢIE, vegetaţii, s.f. 1. Totalitatea plantelor dintr o regiune, zonă, ţară etc., distribuite şi asociate după anumite condiţii naturale; mulţime de plante. 2. Excrescenţă care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor;… … Dicționar Român
apofiză — APOFÍZĂ, apofize, s.f. 1. Proeminenţă pe suprafaţa unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificaţie de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (arhit.) Mulură… … Dicționar Român
