eumenide — EUMENÍDE s.f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [pr.: e u ] – Din fr. euménides. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 eumeníde s. f. pl. (sil. e u ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
eufemiza — eufemizá vb., ind. prez. 1 sg. eufemizéz, 3 sg. şi pl. eufemizeáză Trimis de siveco, 12.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic EUFEMIZÁ vb. I. tr. (lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemis … Dicționar Român
diaree — DIARÉE s.f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide. [pr.: di a ] – Din fr. diarrhée, lat. diarrhoea. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DIARÉE s. (med.) (pop.) cufureală, lamoste,… … Dicționar Român
drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… … Dicționar Român
eufemic — eufémic adj. m., pl. eufémici; f. sg. eufémică, pl. eufémice Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EUFÉMIC, Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique] … Dicționar Român
fecale — FECÁLE s. pl. (fiziol.) excrement, (pop.) căcat, scârnă, scăpău, (reg.) scârnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gâli, (fig.) rahat, (eufemistic) scaun. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime fecále s. f … Dicționar Român
lup — LUP, lupi, s.m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul şi urechile ascuţite şi cu coada stufoasă (Canis lupus). ♢ expr. Lup îmbrăcat în piele de … Dicționar Român
menstruaţie — MENSTRUÁŢIE, menstruaţii, s.f. Hemoragie fiziologică din mucoasa uterină, care apare la femeia adultă în mod regulat şi periodic, începând din epocă pubertăţii, cu întreruperi temporare în perioadele de sarcină şi de alăptare, şi până la… … Dicționar Român
mort — MORT, MOÁRTĂ, morţi, moarte, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre fiinţe) Care nu mai trăieşte, care a murit. ♢ expr. A se face mort în păpuşoi sau (substantivat) a face pe mortul în păpuşoi = a se face că nu ştie nimic, a simula nevinovăţia, a… … Dicționar Român
pustiu — PUSTÍU, ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. s.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ loc. adv. În pustiu =… … Dicționar Român
