- eterogen
- ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (Despre elementele unui întreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau provenienţă deosebită. 2. (înv.; în sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din fr. hétérogène.Trimis de Joseph, 15.10.2007. Sursa: DEX '98Eterogen ≠ omogenTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeETEROGÉN adj. v. amestecat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeETEROGÉN s., adj. v. neutru.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeeterogén adj. m., pl. eterogéni; f. sg. eterogénă, pl. eterogéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficETEROGÉN eterogenă (eterogeni, eterogene) 1) Care este de natură sau de origine diferită; felurit; divers. 2) Care constă din elemente de natură sau de origine diferită; pestriţ; amestecat. 3) lingv. (despre nume) Care are forme diferite de gen la singular şi la plural. /<fr. hétérogeneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXETEROGÉN, -Ă adj. De natură sau de origine diferită. [var. heterogen, -ă adj. / < fr. hétérogène, cf. gr. heteros – altul, genos – gen, fel].Trimis de LauraGellner, 17.03.2005. Sursa: DNETEROGÉN, -Ă adj. compus din elemente de natură, de origine diferită. (< fr. hétérogène)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.