involuţie

involuţie
INVOLÚŢIE, involuţii, s.f. 1. Modificare regresivă a unui organ sau a unui organism. ♦ p. gener. Proces de transformare regresivă, de regres. 2. Proces fiziologic care constă în revenirea unui organ ce a suferit o mărire de volum la dimensiunile, poziţia şi consistenţa normală. – Din fr. involution, lat. involutio, -onis.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

Involuţie ≠ evoluţie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

INVOLÚŢIE s. v. regres.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

involúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. involúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. involúţiei; pl. involúţii, art. involúţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INVOLÚŢI//E involuţiei f. 1) Modificare regresivă; trecere la o treaptă inferioară. 2) Proces de revenire a unui organ mărit anterior (din cauza unei boli) la starea normală. [G.-D. involuţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. involution, lat. involutio, involuţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INVOLÚŢIE s.f. 1. Transformare regresivă a unui organ sau organism. ♦ Revenire a unui organism la starea lui normală; situaţia unui organ întors înăuntru. 3. (mat.) Transformare biunivocă a unei mulţimi în ea însăşi; omografie reciprocă. 4. (fil.) Trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. (geol.) Ondulaţie a unor strate subţiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influenţa acţiunii îngheţului. [gen. -iei, var. involuţiune s.f. / cf. fr. involution, lat. involutio].
Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DN

INVOLÚŢIE s. f. 1. transformare regresivă a unui ţesut, organ sau organism. 2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepţionale. 3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulţimi în ea însăşi. 4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. ondulaţie a unor straturi subţiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influenţa acţiunii îngheţului. (< fr. involution, lat. involutio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • involúţie — s. f. (sil. ţi e), art. involúţia (sil. ţi a), g. d. art. involúţiei; pl. involúţii, art. involúţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • involutiv — INVOLUTÍV, Ă, involutivi, e, adj. (livr.) Cu caracter de involuţie. – Din fr. involutif. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  Involutiv ≠ evolutiv Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  involutív adj. m., pl …   Dicționar Român

  • involua — INVOLUÁ, involuez, vb. I. intranz. A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. [pr.: lu a] – Din involuţie. Trimis de valeriu, 02.10.2006. Sursa: DEX 98  involuá vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

  • Cymatoceratidae — Temporal range: Middle Jurassic–Oligocene …   Wikipedia

  • andropauză — ANDROPÁUZĂ, andropauze s.f. (fiziol.) Perioadă de involuţie a funcţiei testiculare, însoţită de tulburări neurovegetative. [pr.: pa u ] – Din fr. adropause (după pauză). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  andropáuză s. f. → pauză… …   Dicționar Român

  • catageneză — CATAGENÉZĂ s. f. (biol.) involuţie a unei specii prin simplificare sau dispariţia unor organe sau funcţii. (< fr. catagenèse) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • decadentism — DECADENTÍSM s.n. Denumire generică dată tendinţelor unor curente literar artistice de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX de către propriii protagonişti, care opun realităţii o lume a stărilor de spirit subiective, considerată ca singura… …   Dicționar Român

  • deculturaţie — deculturáţie s. f., g. d. art. deculturáţiei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DECULTURÁŢIE s. f. proces de involuţie, de degradare a culturii unei unităţi etnice. (< fr. déculturation) Trimis de raduborza, 15.09.2007 …   Dicționar Român

  • evoluţie — EVOLÚŢIE, evoluţii, s.f. 1. Dezvoltare. 2. Desfăşurare, curs. 3. Deplasare prin mişcări largi (circulare). – Din fr. évolution, lat. evolutio, onis. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  Evoluţie ≠ involuţie, regres Trimis de siveco, 03.08 …   Dicționar Român

  • involuare — INVOLUÁRE, involuări, s.f. Acţiunea de a involua şi rezultatul ei; involuţie; regres. [pr.: lu a ] – v. involua. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”