- evoluţie
- EVOLÚŢIE, evoluţii, s.f. 1. Dezvoltare. 2. Desfăşurare, curs. 3. Deplasare prin mişcări largi (circulare). – Din fr. évolution, lat. evolutio, -onis.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98Evoluţie ≠ involuţie, regresTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeEVOLÚŢIE s. 1. devenire, dezvoltare, modificare, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul evoluţie.) 2. v. progres. 3. curs, desfăşurare, dezvoltare, mers, (Munt.) şiretenie. (evoluţie evenimentelor.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeevolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. evolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. evolúţiei; pl. evolúţii, art. evolúţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEVOLÚŢI//E evoluţiei f. 1) la sing. Modificare treptată a calităţii spre un nivel superior; dezvoltare. evoluţiea speciilor. 2) Curs al unei acţiuni, al unui proces; desfăşurare. ♢ În evoluţie în curs de dezvoltare. 3) (despre avioane, nave) Mişcare largă (mai ales circulară) în jurul unui punct fix. 4) (despre trupe militare) Schimbare de poziţie; regrupare tactică şi strategică; manevră. 5) (despre sportivi, artişti) Prezentare în faţa publicului. [G.-D. evoluţiei] /<fr. évolution, lat. evolutio, evoluţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEVOLÚŢIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) Proces cu caracter istoric constând mai ales într-o formă a dezvoltării, care presupune acumulări cantitative treptate, obiective şi subiective, în viaţa socială şi care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluţie. 3. Desfăşurare, curs. 4. Mişcare largă (mai ales circulară); mişcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, de un avion etc. [var. evoluţiune s.f. / cf. fr. évolution, it. evoluzione, lat. evolutio].Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DNEVOLÚŢIE s. f. 1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective şi subiective, în viaţa socială şi care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluţie. ♦ teoria evoluţie i emergente = teorie idealistă şi metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariţia noilor calităţi este absolut spontană şi imprevizibilă. 2. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei fiinţe etc. 3. desfăşurare, curs. 4. mişcare largă (circulară); mişcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc. (< fr. évolution, lat. evolutio)Trimis de raduborza, 16.04.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.