cronic

CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluţie lentă, care are un caracter de durată. ♦ fig. Care se prelungeşte multă vreme şi nu mai poate fi uşor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.

Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



crónic adj. m., pl. crónici; f. sg. crónică, pl. crónice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CRÓNI//C croniccă (cronicci, cronicce) 1) (despre boli) Care durează de mult timp; cu evoluţie lentă şi de durată. 2) fig. Care se prelungeşte multă vreme; de lungă durată. /<fr. chronique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CRÓNIC, -Ă adj. (Despre boli; op. a c u t) Care are o evoluţie lentă, de durată. ♦ (fig.) Care se prelungeşte multă vreme, învechit, greu de înlăturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].

Trimis de LauraGellner, 27.04.2006. Sursa: DN



crónic adj. – Care are evoluţie lentă, cu caracter de durată. – var. hronic (şi der. , înv.). lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s.f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s.m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s.f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s.f., din fr.; cronometru, s.n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196.

Trimis de blaurb, 20.06.2007. Sursa: DER



CRÓNIC, -Ă adj. 1. (despre boli) cu o evoluţie lentă, de durată. 2. (fig.) care se prelungeşte multă vreme, învechit, greu de înlăturat. (< fr. chronique, lat. chronicus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN